Realitatea e cruda

Unora le e greu sa accepte realitatea. Oare de ce? Sa va dau un exemplu.. ma intreaba "Ce crezi despre...?" si le spun parerea mea... iar ei spun ca e aiurea ce le spui si se oftica.. pai stai putin, m-ai intrebat, ti-am raspuns. Daca nu-ti convine ce raspunsuri iti dau, nu ma mai intreba, dar culmea! ei totusi imi cer parerea si cu alte ocazii. Ciudat.

Pff.. grea viata de femeie

De ce? Pai sa va spun: azi am umblat prin 5 magazine dupa o pereche de pantofi.. Intr-un magazin era o pereche draguta, cu tocul nu prea inalt (numa' buni). Ii probez (erau 37); imi erau largi. Spre "bucuria" mea, era si ultima pereche, asadar am ramas fara ei. La finalul zilei, mi-am dat seama ca de fapt nu am gasit nimic. Ce fericire (ah, ironia asta!). Sa va spun partea mai funny: in toata "sesiunea" de cumparaturi, eu eram pe tocuri! Deci nu va inchipuiti ce chin pentru picioarele mele.


Ajung in sfarsit acasa.. Nici nu va dati seama ce bine m-am simtit cand am vazut un scaun, de m-am putut aseza. Divinitate !!


De ce s-au inventat pantofii cu toc? Sa ne dea noua, femeilor mai multa bataie de cap? E atat de comod si de placut sa umblii in adidasi, balerini, sandale, slapi, etc.


De multe ori, cand ies la plimbare... observ unele tipe, zici ca-s luate din revistele de moda: slaaabe, cu una-alta la vedere, cu tocuri de 10 cm si numa ca nu-si rup gatul. Pai cand vezi o tipa umbland asa ciudat, te intrebi oare ce are, dupa care observi cuiele alea infipte parca in talpa si iti dai seama de unde si umblatul ala... razi putin (mai mult) dupa care simti o stare de compatimire si te intrebi daca i s-a spart cumva oglinda de acasa.