Analia Selis - Trichi, trichi

A fost odata ca niciodata
Intr-o dimineata in Betleem
O situatie foarte curioasa, prea somnoroasa
Prea nu stiu ce?
Era Iosif in tamplarie
Trichi trichi zboara rumegus.
Cand deodata ca niciodata
I s-a facut somn si-adormit pe plus.




Ref (x 2): Trichi trichi zboara rumegus.

Si-ntr-un vis un inger i-a spus ca vine pentru micutul Isus.




Si Maria-n Bucatarie
Ii pregatea micul-dejun
Cand deodata ca niciodata
I s-a facut somn si-adormit in puf.
O vacuta treaza si plina
Se pregatea sa iasa din grajd

A cascat si-asa dintr-o data

A intrat intr-un somn de neuitat.

Ref (x 2): Trichi trichi zboara rumegus.

Si-ntr-un vis un inger i-a spus ca vine pentru micutul Isus.

A fost odata ca nicioadata
Intr-o dimineata in Betleem
Toata lumea-a intrat intr-un somn
Intr-un trumet pusi intr-un trichitel
Lumea spune ca pe o seara
Alba si lunga pana-n cer
Ingerasul a coborat cu vestea
Pe care si tu visezi.

Ref: x 5.

Trichi trichi zboara rumegus. (bis x 2)
Si-ntr-un vis un inger i-a spus ca vine pentru micutul Isus. (bis x 3)

Prima zi de scoala - Clasa a 11-a. Yeeeyy!!

Uuh, trezirea la 7 jumate (e un chin pt mine...) In fine, trecem peste partea asta.. Cafeluta de dimineata, aranjatul lucrurilor, "stylingul" (mda... putin dermatograf, un balsam de buze si inca putin fixativ in par... asta e, sunt gata!).
Ajung la scoala... mai sa nu-mi recunosc colegii. Apoi slujba religioasa de inceput de an.. care tine 1 ora, 2... 3.. depinde cat chef de vorba au preotii, profii si directorul. Rabdare putina, timp din belsug, dar noi ne grabeam sa plecam la un bar la o bere/un suc, doar a inceput scoala, nu-i asa? Trebuie sa sarbatorim. Asta e cel mai important.
Ei bine cam atat pentru azi, ne vedem maine dimineata la scoala!!

Buna dimineata!

Da, e deja ora 13.44, dar pentru mine abia acum e dimineata (si pentru inca aproximativ un sfert de populatie). Cam asa incepe o zi de duminica.. Cu o cafea in partea stanga si cu tastatura in fata. N-am fost in stare sa trag draperiile, nu cumva sa ma paleasca razele soarelui; cel putin nu inca. Mai am nevoie de o cafea..



Asta e cafeaua ce am "primit-o" de curand..


Elixirul vietii, diminetii, licoarea magica si divina care te scoala din pat si te transforma imediat intr-un angajat model, plin de resurse fizice si intelectuale este: CAFEAUA!!! Ea este consumata de mai bine de trei secole, de oameni care apartin tuturor rangurilor sociale.


Efectele benefice asupra organismului:
- analgezic: cofeina are efecte analgezice asupra organismului uman
- combate durerea de cap
- revigoreaza si ofera energie


Efectele negative ale cafelei:
- neliniste, nervozitate, stari de panica
- insomnie
- convulsii
- dependenta


Majoritatea dintre noi cunoastem aceste efecte, dar nu prea le luam in seama. Oare de ce suntem atat de indiferenti cand vine vorba de sanatatea noastra? De ce ne gandim doar la perioade scurte de timp si nu incercam sa vedem efectele tarzii? Si ne miram de multe ori ca se imbolnaveste atata lume..


Cam atatea despre cafea; m-am trezit si eu, in sfarsit.. :P E timpul sa las razele soarelui sa patrunda in camera mea. A inceput o noua zi!

"Lectie de viata"

De ce trebuie sa gresim intai si sa suferim, ca mai apoi sa ne dorim sa dam timpul inapoi sa ne corectam? Daca am sti dinainte ce greseli urmeaza sa facem, le-am evita? Sau cel putin am incerca sa le evitam?

Cu siguranta ti s-a intamplat si tie macar o singura data sa regreti ceva si sa-ti doresti sa schimbi acel lucru. Poate s-a intamplat sa-ti para rau ca ai zis ceva... sau si mai rau: ca nu ai zis cand era momentul, iar acum e prea tarziu. Te-am pus pe ganduri? Foarte bine! In ziua de azi parca nimeni nu mai gandeste si se arunca cu capul inainte, fara sa-si dea seama ca se vor lovi (chiar si eu fac asa, nu te gandi ca ma cred mai "cu mot" fata de ceilalti).

Seara trecuta a fost un film la tv, din care se pot invata multe lucruri, pe care il recomand tuturor (indiferent ca nu-ti place acest gen de film... merita vazut!). Finalul nu este unul tocmai fericit, dar daca veti fi atenti, veti intelege ca nu acesta este mesajul pe care ni-l transmite filmul. Adevaratul mesaj este puterea sacrificiului. Ce putem face si ce am face pentru persoana iubita. Personajul principal masculin al filmului stie ce urmeaza sa se intample si incearca de mai multe ori, prin diferite metode sa evite tragedia. Si da, intr-o oarecare masura, reuseste. Se sacrifica el, pentru ca protagonista (cea pe care o iubeste) sa isi poata continua viata, sa-si implineasca visul.

Sunt curioasa: cat la suta din populatia globului ar face asa ceva. Probabil acum va ganditi ca ati fi in stare... dar mai ganditi-va o data: ati renunta la tot (absolut tot), uneori inclusiv la viata pentru persoana pe care o iubiti? --> Da? Foarte frumos, inseamna ca intr-adevar aveti acele sentimente. Felicitari! --> Nu? De ce? Ce va impiedica: teama, orgoliul, egoismul?

Daca maine dimineata te vei trezi si vei realiza ca retraiesti ziua in care ai "comis" cea mai mare greseala a ta si ai sti dinainte exact ce urmeaza, ai ignora asta sau ai incerca sa eviti problema? Nu te gandi prea mult, nu are rost... cu siguranta te-ai speria si ai incerca sa ocolesti totul. Acum, insa, trebuie sa spulber visarea: asa ceva nu se poate intampla si nu se va intampla niciodata. De aceea trebuie sa invatam din greselile noastre, ca sa nu trecem pentru a doua oara prin aceleasi suferinte.

Vizionati filmul... e ca o lectie de viata. Si in special pentru barbai, un mesaj desprins din film (concluzie): nu uitati, o femeie nu are nevoie sa fie venerata, adorata, ci pur si simplu trebuie iubita... sincer. Toate celelalte lucruri sunt mici atentii, care uneori se pierd, se uita, se ofilesc, in schimb o iubire adevarata, pura nu moare niciodata.

In incheiere, titlul filmului: "If only" ("Taxiul destinului"), cu Jennifer Love Hewitt; (da, stiu ca cele doua titluri parca nu corespund & asa sunt traducerile facute mai nou... Oricum, ambele isi gasesc locul in film).

Vizionare placuta!

O zi din viata unui licean

Dorm. Mă trezeşte un sunet ciudat. Închid din nou ochii şi mă întorc pe partea cealaltă. "Ah, e alarma", îmi spun cu o oarecare lipsă de chef. Mă uit la ceas: 7 a.m şi îmi aduc aminte de o vorbă: "Timpul de somn necesar unei persoane obişnuite este... încă cinci minute", ceea ce mă determină să-mi arunc capul înapoi în perna aceea mare şi pufoasă, cu o imensă dorinţă de a mă pierde în ea.

"Gata!" mi-am spus hotărâtă. Mă ridic în picioare şi cu ochii abia deschişi, îmi "croiesc" drum spre bucătărie să-mi iau un pahar cu apă, având grijă să nu mă lovesc de uşi, pereţi sau orice alt obiect îmi iese în cale.

Fac duş, mă îmbrac. E 7.35: obişnuita "criză" de timp, din fiecare dimineaţă. Puţin dermatograf la ochi, după care îmi pun caietul în geantă (spun "caietul", deoarece am unul universal) şi în sfârşit, plec.

Ajung în staţie (sunt în întârziere), troleul tocmai a plecat, iar altul nu se iveşte în capătul străzii. Mă prefac că-s liniştită; aştept. Vine alt troleu (TRANSPORT ELEVI). Culmea: e plin de bătrani. : M-am obişnuit. Caut un loc să mă aşez; bineînţeles că nu găsesc.

Singurul lucru care îmi mai distrage atenţia de la veşnicele zgomote ale mediului urban, este acea "cutiuţă", pe care am umplut-o cu muzică. Volumul este dat la maxim.

În sfârşit, paşii mă îndreaptă spre liceu. Ajung la poartă. Dacă-l prind într-o stare bună, profesorul de serviciu mă lasă să intru în şcoală fără probleme. Daca nu, ori mă pune să fac stânga-mprejur (să merg după ţinută), ori îmi ţine o morală de zile mari, după care, cu greu, mă lasă să intru.

Urc scările spre clasă. Deja aud toată zarva. Urmează saluturile "neaţa", "sers" sau... deloc, acestea fiind urmate de aceleaşi întrebări, deja cunoscute de fiecare: "Ţi-ai facut tema la mate?"; "Ai învăţat poezia la română?"; "Am avut ceva la engleză?".

Cumva, cumva, cu o "viteză" foarte înceată, calvarul celor 7 ore a trecut (e drept că a fost îndulcit puţin de noi, cu un chiul în parc de la ora de desen - ne seacă -, dar asta e)

Acum, însă, urmează un nou drum stresant spre casă, prin praful şi aglomeraţia de zi cu zi a orelor de vârf din Cluj. Ajunsă acasă, îmi dau seama că nu am avut o zi prea bună, deci şi cheful meu e undeva aproape de 0. Mă pun să dorm câteva ore, iar când mă trezesc, am să văd în ce stare va fi cheful meu de a învăţa pentru ziua următoare.

(...)

După cum mă gândeam: nu voi face nimic pentru mâine. Pornesc mess-ul şi încep interminabilele conversaţii. Observ că e 1 noaptea. Ctrl+D şi merg să dorm. Dimineaţa, când alarma va suna din nou... o iau de la capăt, cu gandul că, poate, azi va fi MAI BINE...