Varaaaaaaaa!!! Acum e randul tau sa ne umplii vietile de culoare si caldura!
Inca o saptamana
In urmatoarea saptamana incep sa se incheie mediile si miercuri (10.06) am scapat de scoala. Scap de zilele acelea in care trebuie sa ma trezesc la 7 sa ajung pe 8 si 20 la scoala, scap de profesorii aceia care ma bat la cap incontinuu cu intrebari din lectia de zi, de colegii care uneori imi dau bataie de cap, de multimea aceea de oameni in jurul meu intrebandu-ma tot felul de lucruri cu/fara sens. Acum voi putea dormi linistita pana la orele 12-13, in fiecare zi. Astept zilele acelea de relaxare, in care nu va trebui sa ma gandesc ca nu mi-am scris tema la romana pe a 2-a zi.
Varaaaaaaaa!!! Acum e randul tau sa ne umplii vietile de culoare si caldura!
Varaaaaaaaa!!! Acum e randul tau sa ne umplii vietile de culoare si caldura!
Alte creatii
Selectate din nr.2 (mai 2009) al revistei scolii -Fitzuica-
Doua boboace (Daniela)
Anul trecut eram in primul an de liceu si am avut parte de multe intamplari si bune si rele, dar cea mai amuzanta sotie a fost la o ora de informatica.
Impreuna cu Ema ne-am decis sa nu mergem la cabinet si sa stam in clasa. Colega mea de banca, Jully, ne-a promis ca ne ajuta, ea fiind sefa clasei, ce avea cheile. Am rugat-o sa ne inchida pana ce se termina ora. Ne jucam intr-o veselie de-a "preotul si omul pacatos", eu fiind preotul, iar Ema, pacatosul. Am luat fata de masa de pe catedra, i-am pus-o Emei pe cap si am inceput sa o intreb: "Zi, fata mea, cu ce L-ai suparat pe Dumnezeu?", iar ea imi raspundea: "Cu multe, parinte, am furat, am vorbit urat si multe altele". Dar, ca prin miracol, a venit doamna profesoara si ne-a prins in clasa, iar noi ne-am ascuns sub catedra, speriate. S-a terminat "spovada", dupa cum va imaginati si a urmat pedeapsa divina.
Sub semnul prieteniei (Bitza)
Un fost coleg, Daniel, a aruncat dupa mine cu un pix. Eu m-am suparat. Dani a vrut sa se autopedepseasca in acelasi mod si s-a lovit singur cu un creion mecanic in cap. Creionul i s-a infipt in frunte si-a ramas atarnat, spre stupoarea clasei care ramase fara glas.
Miracolul Bitza (Adi)
Bitza, colegul nostru drag, din nou a incercat sa ne relateze o intamplare unica. Inca nu inteleg ce a vrut sa ne arate, dar cred ca erau ceva miscari de arte martiale deoarece, in incercarea lui de mimica, s-a lovit cu pumnul peste nas si a inceput sa sangereze destul de tare. Clasa a pufnit in ras, pe cand el tasnea pe usa spre cabinetul medical.
Albert, prietenul nostru (Vlad)
Era inceputul clasei a X-a. Ajutam la mutarea scolii si, in fosta clasa a XII-a, am tras o sperietura grozava la vederea unui schelet agatat de un stativ. Dupa ce ne-am revenit, ne-am intors si l-am botezat Albert. L-am scos in curtea Episcopiei si l-am asezat pe un fotoliu, cu o pereche de ochelari tip parbriz si o tigara in gura, asteptand sa vedem si efectul asupra trecatorilor. Ne-am facut chiar poze cu el.
Nu stim pe unde o fi acum, dar speram sa ne reintalnim. Te asteptam, draga Albert.
Inteligenta de capra (Violeta)
Capra mea miroase cartea
Pentru a savura cultura...
Si-a fugint cu cartea-n gura!...
Iata-ma fara lectura!
Capra, capra, cartea mea
Behaie in gama fa
Si pe mine-acum la scoala
M-asculta o profesoara...
Daca, din cauza ta,
Franjurata-i opera,
Cu amenda m-oi afla
Si-un subiect anapoda.
Cam atat... deocamdata. Mai sunt cateva, dar trebuie sa le primesc intai. :p
...Continuarea :)
Copac si luna (Jully)
Un copac dat uitarii, un copac lasat singur in lume. Noaptea il cuprinde si toate lucrurile bune, dispar in intuneric, iscat de o tristete tipica.
In aceste vremuri de depresie, nimanui nu ii mai pasa. Daca ai prieteni, nu te increde in ei si nu depinde de nimeni. Un copac uitat, singur, pierdut, alungat, care nu mai are scapare. Sub lumina lunii aprigi se pierde in darul ei, albul pur si neinlocuit il invaluie.
Singuratatea il arde, alungarea il face sa sangereze. Se usuca incet, indurerat. Moare pierdut in lumina clara a lunii argintii, se intoarce la ea, se intinde spre aceasta si moare linistit stiind ca luna ii este partenera de discutie sau partenera de noapte. Moartea copacului provoaca tristetea lunii. Dupa 2 zile, luna incepe sa zambeasca, copacul singuratic statea alaturi de ea. Prietenia lor ii tinea impreuna. Fie spirit, fie viu, ei nu sunt de despartit.
Starea de imblanzire (Ema)
De atata scoala parca adorm,
De atata scoala ma sting domol.
Si parca visez la ce a fost,
Aproape totul fara rost,
Un gand mai am,
Un singur of,
Imblanzirea la tot, ce,
Ce este fara rost.
Un gand mai am,
Un vis aparte,
La intoarcerea intr-o parte,
Revedere ca-n povesti,
Of, ce dulce amintire!
Doua boboace (Daniela)
Anul trecut eram in primul an de liceu si am avut parte de multe intamplari si bune si rele, dar cea mai amuzanta sotie a fost la o ora de informatica.
Impreuna cu Ema ne-am decis sa nu mergem la cabinet si sa stam in clasa. Colega mea de banca, Jully, ne-a promis ca ne ajuta, ea fiind sefa clasei, ce avea cheile. Am rugat-o sa ne inchida pana ce se termina ora. Ne jucam intr-o veselie de-a "preotul si omul pacatos", eu fiind preotul, iar Ema, pacatosul. Am luat fata de masa de pe catedra, i-am pus-o Emei pe cap si am inceput sa o intreb: "Zi, fata mea, cu ce L-ai suparat pe Dumnezeu?", iar ea imi raspundea: "Cu multe, parinte, am furat, am vorbit urat si multe altele". Dar, ca prin miracol, a venit doamna profesoara si ne-a prins in clasa, iar noi ne-am ascuns sub catedra, speriate. S-a terminat "spovada", dupa cum va imaginati si a urmat pedeapsa divina.
Sub semnul prieteniei (Bitza)
Un fost coleg, Daniel, a aruncat dupa mine cu un pix. Eu m-am suparat. Dani a vrut sa se autopedepseasca in acelasi mod si s-a lovit singur cu un creion mecanic in cap. Creionul i s-a infipt in frunte si-a ramas atarnat, spre stupoarea clasei care ramase fara glas.
Miracolul Bitza (Adi)
Bitza, colegul nostru drag, din nou a incercat sa ne relateze o intamplare unica. Inca nu inteleg ce a vrut sa ne arate, dar cred ca erau ceva miscari de arte martiale deoarece, in incercarea lui de mimica, s-a lovit cu pumnul peste nas si a inceput sa sangereze destul de tare. Clasa a pufnit in ras, pe cand el tasnea pe usa spre cabinetul medical.
Albert, prietenul nostru (Vlad)
Era inceputul clasei a X-a. Ajutam la mutarea scolii si, in fosta clasa a XII-a, am tras o sperietura grozava la vederea unui schelet agatat de un stativ. Dupa ce ne-am revenit, ne-am intors si l-am botezat Albert. L-am scos in curtea Episcopiei si l-am asezat pe un fotoliu, cu o pereche de ochelari tip parbriz si o tigara in gura, asteptand sa vedem si efectul asupra trecatorilor. Ne-am facut chiar poze cu el.
Nu stim pe unde o fi acum, dar speram sa ne reintalnim. Te asteptam, draga Albert.
Inteligenta de capra (Violeta)
Capra mea miroase cartea
Pentru a savura cultura...
Si-a fugint cu cartea-n gura!...
Iata-ma fara lectura!
Capra, capra, cartea mea
Behaie in gama fa
Si pe mine-acum la scoala
M-asculta o profesoara...
Daca, din cauza ta,
Franjurata-i opera,
Cu amenda m-oi afla
Si-un subiect anapoda.
Cam atat... deocamdata. Mai sunt cateva, dar trebuie sa le primesc intai. :p
...Continuarea :)
Copac si luna (Jully)
Un copac dat uitarii, un copac lasat singur in lume. Noaptea il cuprinde si toate lucrurile bune, dispar in intuneric, iscat de o tristete tipica.
In aceste vremuri de depresie, nimanui nu ii mai pasa. Daca ai prieteni, nu te increde in ei si nu depinde de nimeni. Un copac uitat, singur, pierdut, alungat, care nu mai are scapare. Sub lumina lunii aprigi se pierde in darul ei, albul pur si neinlocuit il invaluie.
Singuratatea il arde, alungarea il face sa sangereze. Se usuca incet, indurerat. Moare pierdut in lumina clara a lunii argintii, se intoarce la ea, se intinde spre aceasta si moare linistit stiind ca luna ii este partenera de discutie sau partenera de noapte. Moartea copacului provoaca tristetea lunii. Dupa 2 zile, luna incepe sa zambeasca, copacul singuratic statea alaturi de ea. Prietenia lor ii tinea impreuna. Fie spirit, fie viu, ei nu sunt de despartit.
Starea de imblanzire (Ema)
De atata scoala parca adorm,
De atata scoala ma sting domol.
Si parca visez la ce a fost,
Aproape totul fara rost,
Un gand mai am,
Un singur of,
Imblanzirea la tot, ce,
Ce este fara rost.
Un gand mai am,
Un vis aparte,
La intoarcerea intr-o parte,
Revedere ca-n povesti,
Of, ce dulce amintire!
Tu si el
1.E-atat de ciudat,
Cand stati fata-n fata, voi, amandoi,
Iar linistea sta intre voi.
2.E-atat de dragut,
Cand impreuna pe-o banca stati
Si teama va e, sa va sarutati.
3.E-atat de frumos,
Cat timp va vorbiti
Si mult va iubiti.
4.E-atat de bine,
Cand vad atata lume
Spunand lucrurilor pe nume.
Te iubesc...
5.E-atat de minunat,
Prin parc sa te plimbi,
De-o mana sa-l tii.
6.E-atat de ciudat,
Sa va iubiti
Si, ca doi vinovati, sa nu marturisiti.
Dorinta
Te iubesc...
Nu stiu de ce si daca e bine.
Mi-e dor...
De clipele noastre, de tine.
Ma-ntreb:
Oare tu ce simti pentru mine?
Stau.
Nu stiu ce e cu mine.
Imi doresc:
Sa fiu acolo, alaturi de tine,
Sa fim doar noi:
Tu, impreuna cu mine.
Nu stiu de ce si daca e bine.
Mi-e dor...
De clipele noastre, de tine.
Ma-ntreb:
Oare tu ce simti pentru mine?
Stau.
Nu stiu ce e cu mine.
Imi doresc:
Sa fiu acolo, alaturi de tine,
Sa fim doar noi:
Tu, impreuna cu mine.
Adolescenta
Odata cu perioada adolescentei, apar o multime de intrebari legate de viata, de problemele de zi cu zi, chiar si legate de noi, de existenta noastra. Este pus la indoiala motivul existentei noastre. Acestea sunt intrebari pe care fiecare si le pune la un anumit moment, dar de cele mai multe ori, vor ramane doar niste intrebari care nu-si gasesc raspuns.
Unii cred ca daca esti adolescent, ai voie sa faci orice, dar nu. Totusi, un adolescent nu are varsta potrivita pentru a face anumite lucruri. Nu spun ca ei nu stiu sa gandeasca sau sa ia decizii corecte, dar, in orice caz, au nevoie de inca putina experienta in acest domeniu - viata.
Altii cred ca adolescenta se rezuma doar la iesit in cluburi, absente la scoala si vicii. Nu e chiar asa; ok, nu spune nimeni ca acum sa te in chizi incasa sau sa te calugaresti, dar totusi si scoala e importanta. Multi ar spune acum "Pe naiba!", dar tare mult as vrea sa va vad eu peste vreo 10 ani dorindu-va sa fiti iar in liceu. Toate trec atat de repede, incat uneori am impresia ca nu-mi ajunge timpul sa fac tot ceea ce am de facut/ imi doresc sa fac.
Esti doar adolescent/a, dar tu esti omul de maine, tu esti viitorul, deci de tine depinde cu ce hranesti aceasta crestere. Am citit de curand un citat: "Nu pot sa invat pe cineva ceva, pot insa sa il ajut sa descopere acel ceva in interiorul sau." (Galileo Galilei) Acum, intrebarea care trebuie pusa este: Tu vrei sa descoperi "acel ceva" din interiorul tau?
Un adolescent nu pare niciodata dornic sa invete. El crede ca le stie pe toate (doar a trecut prin atatea...) Are impresia ca toate informatiile care-i sunt necesare le va gasi butonand telecomanda sau mouse-ul. Mai bine ar recunoaste ca mai are atat de multe de invatat. Cred ca toata lumea cunoaste vorba "Omul cat traieste invata."
[...]
Unii cred ca daca esti adolescent, ai voie sa faci orice, dar nu. Totusi, un adolescent nu are varsta potrivita pentru a face anumite lucruri. Nu spun ca ei nu stiu sa gandeasca sau sa ia decizii corecte, dar, in orice caz, au nevoie de inca putina experienta in acest domeniu - viata.
Altii cred ca adolescenta se rezuma doar la iesit in cluburi, absente la scoala si vicii. Nu e chiar asa; ok, nu spune nimeni ca acum sa te in chizi incasa sau sa te calugaresti, dar totusi si scoala e importanta. Multi ar spune acum "Pe naiba!", dar tare mult as vrea sa va vad eu peste vreo 10 ani dorindu-va sa fiti iar in liceu. Toate trec atat de repede, incat uneori am impresia ca nu-mi ajunge timpul sa fac tot ceea ce am de facut/ imi doresc sa fac.
Esti doar adolescent/a, dar tu esti omul de maine, tu esti viitorul, deci de tine depinde cu ce hranesti aceasta crestere. Am citit de curand un citat: "Nu pot sa invat pe cineva ceva, pot insa sa il ajut sa descopere acel ceva in interiorul sau." (Galileo Galilei) Acum, intrebarea care trebuie pusa este: Tu vrei sa descoperi "acel ceva" din interiorul tau?
Un adolescent nu pare niciodata dornic sa invete. El crede ca le stie pe toate (doar a trecut prin atatea...) Are impresia ca toate informatiile care-i sunt necesare le va gasi butonand telecomanda sau mouse-ul. Mai bine ar recunoaste ca mai are atat de multe de invatat. Cred ca toata lumea cunoaste vorba "Omul cat traieste invata."
[...]
Copilaria
Ca tot am avut acest subiect pentru teza de psihologie, mi-am amintit cateva lucruri legate de copilarie.
Copilaria este perioada in care nu stii nimic altceva, decat sa te joci, sa faci glume si iar sa te joci. Este cea mai frumoasa etapa din viata unui om.
Ce bine era in zilele acelea calde, de vara, in care stateam cu prietenii in fata blocului si nu faceam altceva, decat sa ne jucam cu mingea, sa sarim coarda sau sa jucam flori, fete si baieti.. Daca stau sa ma gandesc, mai sunt cateva jocuri pe care mi le amintesc pe moment: de-a v-ati ascunselea, omul negru, am venit din America ... ce vremuri..
Cand stau acum, cateodata, prin parcuri si privesc acele suflete cum alearga si se joaca tot felul de jocuri pe care, azi, adultii nu le stiu sau au uitat de mult de ele... iti cam da de gandit.
Ar fi atat de grozav sa fiu iar o copila, sa nu trebuiasca sa ma trezesc dimineata la 7, sa ajung pe 8 la scoala, sa nu existe acea graba zilnica in viata mea; mi-e dor de zilele in care desenam cu creta pe aleea din fata blocului, mi-e dor sa stau in iarba ore intregi privind acei nori pufosi, care mai de care mai interesanti, imaginandu-mi ca au o anumita forma sau ca incearca sa-mi trimita un mesaj pe care sa-l inteleg doar eu.
Era superb cand credeam ca totul se rezuma numai la dulciuri, joaca si somn, fara alte obligatii.
Copilaria e vremea aceea in care crezi in povesti cu printi si printese, in care esti absolut convins ca poti cumpara orice cu pretul unei inghetate, in care crezi ca partenerii tai de joaca abia cunoscuti, iti vor ramane prieteni pentru totdeauna. E o perioada plina de vise, de imaginatie si veselie.
Acum, cand privesc in urma, realizez ca in timpul copilariei mele am avut parte de multe clipe memorabile, care nu se pot uita niciodata.
Copilaria e frumoasa, profitati de ea cat puteti!
Copilaria este perioada in care nu stii nimic altceva, decat sa te joci, sa faci glume si iar sa te joci. Este cea mai frumoasa etapa din viata unui om.
Ce bine era in zilele acelea calde, de vara, in care stateam cu prietenii in fata blocului si nu faceam altceva, decat sa ne jucam cu mingea, sa sarim coarda sau sa jucam flori, fete si baieti.. Daca stau sa ma gandesc, mai sunt cateva jocuri pe care mi le amintesc pe moment: de-a v-ati ascunselea, omul negru, am venit din America ... ce vremuri..
Cand stau acum, cateodata, prin parcuri si privesc acele suflete cum alearga si se joaca tot felul de jocuri pe care, azi, adultii nu le stiu sau au uitat de mult de ele... iti cam da de gandit.
Ar fi atat de grozav sa fiu iar o copila, sa nu trebuiasca sa ma trezesc dimineata la 7, sa ajung pe 8 la scoala, sa nu existe acea graba zilnica in viata mea; mi-e dor de zilele in care desenam cu creta pe aleea din fata blocului, mi-e dor sa stau in iarba ore intregi privind acei nori pufosi, care mai de care mai interesanti, imaginandu-mi ca au o anumita forma sau ca incearca sa-mi trimita un mesaj pe care sa-l inteleg doar eu.
Era superb cand credeam ca totul se rezuma numai la dulciuri, joaca si somn, fara alte obligatii.
Copilaria e vremea aceea in care crezi in povesti cu printi si printese, in care esti absolut convins ca poti cumpara orice cu pretul unei inghetate, in care crezi ca partenerii tai de joaca abia cunoscuti, iti vor ramane prieteni pentru totdeauna. E o perioada plina de vise, de imaginatie si veselie.
Acum, cand privesc in urma, realizez ca in timpul copilariei mele am avut parte de multe clipe memorabile, care nu se pot uita niciodata.
Copilaria e frumoasa, profitati de ea cat puteti!
Nu stiu.
Acum sunt happy !! De ce? Ei bine, in primul rand am scapat de tezele "alea grele" (romana, geogra, engleza). Acum mi-a mai ramas cea la psiho, dar nu ma streseaza absolut deloc. Imi plac orele de psiho (mai ales cele in care nu facem nimic). Teza va fi "floare la ureche" (nu va ganditi ca am invatat atat de mult incat stiu tot; nici vorba.. nu e nevoie sa ma obosesc cu invatatul). E o perioada de relaxare totala. Am atat de mult timp liber, dar totusi nu am timp sa fac o groaza de lucruri (asta pentru ca ma bucur de orice clipa libera sa dorm, sa imi revin din tot stresul prin care am trecut anu` asta).. Se termina scoala.. LIBERTATE !! (yeey..)
Ziua de azi a fost destul de interesanta.. Am ras mult, mai ales de oamenii de pe strada care treceau pe strada scolii noastre. Eh, de ce? Pentru ca faceau un mic dus. Era haios.. (cel putin pe moment, acum parca nu mai are acelasi farmec..)
Bine, ar cam trebui sa inchei.. nu de alta, dar nu prea mai stiu ce sa zic. Si e grav. Ramane continuarea pe alta data (asta daca va avea continuare)...
Ziua de azi a fost destul de interesanta.. Am ras mult, mai ales de oamenii de pe strada care treceau pe strada scolii noastre. Eh, de ce? Pentru ca faceau un mic dus. Era haios.. (cel putin pe moment, acum parca nu mai are acelasi farmec..)
Bine, ar cam trebui sa inchei.. nu de alta, dar nu prea mai stiu ce sa zic. Si e grav. Ramane continuarea pe alta data (asta daca va avea continuare)...
De ce? ...Ce inseamna?
Cred ca intrebarea cea mai frecventa pe care o pune un om, de-a lungul vietii, este: "De ce?" Are idee cineva ce inseamna, de fapt, aceasta intrebare?
Copiii mereu intreaba: "Mami, de ce e asa si nu invers?"; "De ce trebuie sa dormim?"; "De ce se invarte pamantul?"; "De ce zboara pasarile?". Si acestea sunt doar cateva dintre sutele de intrebari de acest gen. Nu numai copiii se intreaba de ce au loc unele lucruri, ci si adultii: "De ce nu putem sti de la inceput cum este o persoana cu adevarat?"; "De ce trebuie sa suferim?"; "De ce suntem supusi milioanelor de incercari de-a lungul vietii?" etc.
Sunt multe intrebari care ne pun pe ganduri si nu stim sa raspundem cu adevarat la ele. De ce? Ce anume ne impiedica? Nu stiu. Oare exista vreo persoana care nu si-a pus niciodata intrebarea "de ce?" Probabilitatea e 0 dupa parerea mea. Indiferent despre ce e vorba si indiferent de varsta pe care o avem, mereu se poate pune aceasta intrebare. Omul este o fiinta dornica intotdeauna de cunoastere, de noutate. Probabil acesta este motivul pentru care suntem atat de interesati de aproape orice. Totusi, poate ca aceasta este doar o ipoteza de-a mea; vom afla vreodata care este adevarul?
De ce? [...]
Copiii mereu intreaba: "Mami, de ce e asa si nu invers?"; "De ce trebuie sa dormim?"; "De ce se invarte pamantul?"; "De ce zboara pasarile?". Si acestea sunt doar cateva dintre sutele de intrebari de acest gen. Nu numai copiii se intreaba de ce au loc unele lucruri, ci si adultii: "De ce nu putem sti de la inceput cum este o persoana cu adevarat?"; "De ce trebuie sa suferim?"; "De ce suntem supusi milioanelor de incercari de-a lungul vietii?" etc.
Sunt multe intrebari care ne pun pe ganduri si nu stim sa raspundem cu adevarat la ele. De ce? Ce anume ne impiedica? Nu stiu. Oare exista vreo persoana care nu si-a pus niciodata intrebarea "de ce?" Probabilitatea e 0 dupa parerea mea. Indiferent despre ce e vorba si indiferent de varsta pe care o avem, mereu se poate pune aceasta intrebare. Omul este o fiinta dornica intotdeauna de cunoastere, de noutate. Probabil acesta este motivul pentru care suntem atat de interesati de aproape orice. Totusi, poate ca aceasta este doar o ipoteza de-a mea; vom afla vreodata care este adevarul?
De ce? [...]
Abonați-vă la:
Postări (Atom)