În ajun de Moş Nicolae

Azi am avut marea bucurie de a-mi petrece nişte ore semnificative în prezenţa celor mai apropiaţi prieteni. Nu ştiu cât de mult vă pasă vouă, însă pentru mine au fost nişte clipe foarte importante.
Localul, de asemenea, a avut o mare influenţă asupra acestui "fenomen", deoarece este unul din puţinele în care mă simt efectiv bine. Pentru asta, trebuie să îi felicit pe cei din Old Shepherd Pub (str. Matei Corvin, nr. 18). Vă mulţumesc că-mi faceţi serile frumoase ori de câte ori trec pe acolo!

Vine iarna, bine-mi pare!

Iată-ne ajunşi în prima şi minunata lună de iarnă: decembrie.

Este adorabilă datorită câtorva "chestiuţe", precum: zăpada, gheaţa, patinele, săniile, brazii, cadourile, colindele ş.a.m.d. Îmi pare rău, cele "câteva" lucruri s-au dovedit a fi mult mai multe. Toate acestea sunt, însă, doar motive ca să iubim iarna. Să uităm de frigul de afară savurând un ceai fierbinte şi un vin fiert împreună cu prietenii dragi; să cântăm, să uităm şi să iertăm!

Astăzi, 1 decembrie 2011, Ziua Naţională a României, centrul Clujului a fost pur şi simplu "asaltat" de un număr foarte mare de oameni. Evenimentele zilei au început încă de la ora 09.30, cu Slujba religioasă – Te Deum la Catedrala Mitropolitană Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului. După orele amiezii, auzul cetăţenilor a fost încântat de trei concerte. Astfel, au urcat pe scenă interpreţi ai muzicii populare, precum Veta Biriş, Gheorghe Zamfir şi Dumitru Fărcaş, aceştia fiind urmaţi apoi de Magda Puskas, Ioan Onişor, Emeric Imre şi Răzvan Krivach, într-un scurt recital de muzică folk. Seria concertelor a fost întregită de formaţia Sistem, care a urcat pe scenă la ora 19.00. Începând cu ora 19.45 a început retragerea cu torţe până în Piaţa Avram Iancu, unde la ora 20.00 cerul a fost colorat de tradiţionalul foc de artificii.

Dezamagire? Nu exista..

Te simţi uneori pierdut? Lipsit de speranţă? Ai ajuns unde trebuia! Poate sună ca o reclamă de teleshopping, dar n-am să te pun să cumperi nimic. Îţi propun doar să citeşti şi următoarele rânduri.

Ştiu că deja pare un clişeu, dar nu te lăsa niciodată doborât de unele eşecuri. Victoriile care vor urma, vor fi mai dulci, mai încântătoare, mai puternice. Dacă acestea nu vin în 5 minute, 5 ore sau 5 luni, nu te descuraja: va veni şi rândul lor, dar mai ales al tău!

Unele drumuri sunt cu gropi, altele sunt abrupte, dar cu toţii ştim că există şi drumuri drepte, nu-i aşa? Ei şi dacă stăm să ne gândim, cred că cele mai multe sunt drepte. Cam aşa este şi în viaţă. Problema pe care o întâmpinăm cel mai des este aceea că mai mereu ne lăsăm copleşiţi de neşansă şi astfel vedem doar jumătatea goală a paharului, în loc să o vedem pe cea plină. Aceste drumuri, mai scurte sau mai lungi, toate au în capăt un singur lucru: destinaţia dorită.
Într-o altă postare mai veche, spuneam că şi timpul are un rol foarte important la acest capitol: timpul decide totul; timpul este cel care te poate aduce în acelaşi punct din care ai plecat de un infinit de ori, până când tu ai să găseşti calea corectă pe care trebuie să mergi; timpul le rezolvă pe toate. Tu trebuie doar să stai, să aştepţi finalul, întocmai ca un spectator.
Bineînteles, asta în anumite cazuri, pentru că în altele (adică în majoritatea) este indicat să lupţi pentru ceea ce doreşti, cu toate forţele pământene sau nu.
Dacă poţi face câte ceva în anumite privinţe, fă-o, nu sta!! Există, însă, momente în care parcă ai mâinile legate, memoria ştearsă, nu te poţi mişca, nu poţi gândi limpede. Atunci trebuie să îţi aduni forţele din adâncul sufletului tău şi să te foloseşti de acelea, altfel rişti să cazi într-un "abis", numit de unii oameni depresie, fie că vrei, fie că nu.
În ultimul rând, abordez capitolul "prieteni". Da, ai auzit de acest cuvânt. Nu eşti niciodată singur. Cât timp există persoane care ştiu să te asculte atunci când ai nevoie, care ştiu când anume trebuie să vorbească şi când să tacă, eşti asigurat. De ce? Pentru că acele persoane vor şti oricând în ce fel să te ajute. Nu te izola, apelează la ei. Nu eşti egoist dacă le ceri ajutorul mereu, eşti doar un om care nu găseşte întotdeauna răspunsul corect la încercările la care îl supune viaţa. Nu eşti nici primul, nici ultimul. Să nu uit să-ţi mai spun doar atât: cum stau prietenii la dispoziţia ta, aşa să stai şi tu la dispoziţia lor. În caz contrar, într-o bună zi, poate se vor sătura să ajute şi să fie ignoraţi când au nevoie, la rândul lor, de ajutor din partea ta.

Sper să te ajute ale mele păreri prieteneşti, în momentele grele. Succes!

Aiurea

Zilnic vezi multe lucruri care te fac sa razi, sa te deprimi, sa-ti pui intrebari sau pur si simplu sa zici "ce aiurea".


"Aiurea" e un cuvant folosit des, cu diferite sensuri. Pentru mine, acest cuvant e ceva obisnuit. Mi se pare aiurea cand vad pe strada persoane imbracate atat de ciudat, incat ai zice ca acum au evadat de la circ (ma fac sa rad); ma intreb "oare ei nu se vad in oglinda?" (hmm.. se pare ca nu).


Se apropie cineva de mine si zice: "Te plac, nu vrei sa fii iubita mea?" ( :| Patetic.) Ce pot sa spun, nici flatata nu ma simt. Ii raspund cat se poate de ironic "Ba da, sa stii ca tu esti, cu siguranta, barbatul pe care l-am visat toata viata mea (eh, 17 ani.. e ceva, dom`le, habar n-ai prin cate am trecut - prostii). Vii, ma ~culegi~ de pe strada ca pe-o floare si ma ~plantezi~ in gradina ta. Sunt curioasa, te-ai gandit mult pana mi-ai pus intrebarea asta?". Pnm, replicile astea de macho deja au expirat de mult, helloooo!! Wake up. Asta e oameni buni, e aiurea sa "agati" asa o tipa, crezi ca-ti va sari in brate? No way!


Dai drumul tembelizorului. Butonezi telecomanda in speranta ca vei gasi ceva cu adevarat interesant ce se difuzeaza in acea "cutie". Nu gasesti nimic. Aiurea! Te opresti la Vh1... macar asculti o melodie buna (Sting - Every breath you take). Si cum toate lucrurile bune se termina repede, la fel s-a terminat si melodia; "nu-i nimic, urmeaza ceva mai bun", iti spui. Te-ai inselat. Inchizi TV-ul si iesi in oras. Te plimbi pe Eroilor. Ce vezi? Niste oameni, care isi zic "boss", stand in mijlocul trotuarului ore intregi sub niste umbrele imense, cu o cafea scumpa in fata lor (acele locuri se numesc terase - nenea, alooo! Exista si alte terase, care nu te usuca de bani dupa ce ai baut o cafea!!). Te-ntrebi "chiar n-au altceva mai bun de facut?"... ei bine, uite ca nu. In orice caz, eu prefer sa merg la un magazin aflat la parterul unui bloc, sa-mi iau o cafea 3 in 1, o sticla cu apa, sa merg pe Ceta, unde sa m-asez pe-o piatra si sa privesc orasul de la inaltime, impreuna cu cativa prieteni.


Acasa. Pornesc calculatorul, intru pe mess ca toti aia "cool". O multime de persoane logate. Imi apar mesajele offline. Zeci de mass-uri. Ce aiurea; ma enerveaza. Le dau ignore persoanelor care le-au trimis (bine... pt cateva zile, dupa care ii adaug din nou in lista :| ..weird). "Buzz!" Cat ma streseaza sunetu` asta. E o persoana pe care n-o cunosc prea bine care ma intreaba ce am patit, de ce sunt suparata, ca n`am vb de mult. Pai dom`le, daca nu vorbim o perioada, nu inseamna ca-s suparata! Poate pur si simplu am considerat ca nu am avut de povesti. Ii raspund "Sunt ok, nu-s suparata." Mess-ul e aiurea uneori. Exista atatea persoane care stau non-stop pe mess, in loc sa iasa in oras sa se intalneasca cu prietenii, sa povesteasca face 2 face. In fine, e treaba lor.


Fiecare dintre noi intalnim zilnic lucruri ciudate. Daca stau sa ma gandesc, sunt mii si mii de astfel de lucruri si nu as avea timp o viata intreaga sa le enumar. Deci, cel mai bine ar fi sa le luam ca atare: sunt lucruri ciudate; spunem "aiurea" si mergem inainte.