În ajun de Moş Nicolae

Azi am avut marea bucurie de a-mi petrece nişte ore semnificative în prezenţa celor mai apropiaţi prieteni. Nu ştiu cât de mult vă pasă vouă, însă pentru mine au fost nişte clipe foarte importante.
Localul, de asemenea, a avut o mare influenţă asupra acestui "fenomen", deoarece este unul din puţinele în care mă simt efectiv bine. Pentru asta, trebuie să îi felicit pe cei din Old Shepherd Pub (str. Matei Corvin, nr. 18). Vă mulţumesc că-mi faceţi serile frumoase ori de câte ori trec pe acolo!

Ana Maria - Să dăruiesc

Îmi amintesc acum, tot ce-a trecut şi ce-am ales

Aproape când mi-erai, ce greu erai tu de-nţeles

Şi vântul ţi se joacă-n păr

Şi toată lumea vrei s-o ai

Şi să visezi cu ochi deschişi,

Dar nu ai învăţat să dai.

Tu ştii să mângâi şi să râzi,

Dar nu ai învăţat să ierţi

Şi totuşi vreau să fiu a ta.

Refren:

Aş vrea să ştii cât mi-e de greu să te iubesc.

Aş vrea să vezi în ochii mei că sunt la fel.

Eşti singurul la care pot să mă gândesc.

Mai mult de-atâta nu pot eu să dăruiesc.

Hai să încercăm şi o vreme să uităm

Şi să ne avem aşa fără să-mpărţim nimic

Lumea e alt-undeva, ei se luptă şi înving

Vino cu mine nicăieri...

Refren (x2):

Aş vrea să ştii cât mi-e de greu să te iubesc.

Aş vrea să vezi în ochii mei că sunt la fel.

Eşti singurul la care pot să mă gândesc.

Mai mult de-atâta nu pot eu să dăruiesc.

Poezie-n ceainărie

Într-o seară de iarnă,

Cu doar o ţigară,

Aştept să vină,

Aştept să apară.

Nu m-aş fi gândit vreodată

C-am s-ajung, tocmai o dată,

Să scriu o poezie,

Într-o ceainărie.

A sosit.

Caietu-n geantă l-am proptit;

Ceaiul l-am comandat,

Iar deodată... timpul a zburat.

Dezamagire? Nu exista..

Te simţi uneori pierdut? Lipsit de speranţă? Ai ajuns unde trebuia! Poate sună ca o reclamă de teleshopping, dar n-am să te pun să cumperi nimic. Îţi propun doar să citeşti şi următoarele rânduri.

Ştiu că deja pare un clişeu, dar nu te lăsa niciodată doborât de unele eşecuri. Victoriile care vor urma, vor fi mai dulci, mai încântătoare, mai puternice. Dacă acestea nu vin în 5 minute, 5 ore sau 5 luni, nu te descuraja: va veni şi rândul lor, dar mai ales al tău!

Unele drumuri sunt cu gropi, altele sunt abrupte, dar cu toţii ştim că există şi drumuri drepte, nu-i aşa? Ei şi dacă stăm să ne gândim, cred că cele mai multe sunt drepte. Cam aşa este şi în viaţă. Problema pe care o întâmpinăm cel mai des este aceea că mai mereu ne lăsăm copleşiţi de neşansă şi astfel vedem doar jumătatea goală a paharului, în loc să o vedem pe cea plină. Aceste drumuri, mai scurte sau mai lungi, toate au în capăt un singur lucru: destinaţia dorită.
Într-o altă postare mai veche, spuneam că şi timpul are un rol foarte important la acest capitol: timpul decide totul; timpul este cel care te poate aduce în acelaşi punct din care ai plecat de un infinit de ori, până când tu ai să găseşti calea corectă pe care trebuie să mergi; timpul le rezolvă pe toate. Tu trebuie doar să stai, să aştepţi finalul, întocmai ca un spectator.
Bineînteles, asta în anumite cazuri, pentru că în altele (adică în majoritatea) este indicat să lupţi pentru ceea ce doreşti, cu toate forţele pământene sau nu.
Dacă poţi face câte ceva în anumite privinţe, fă-o, nu sta!! Există, însă, momente în care parcă ai mâinile legate, memoria ştearsă, nu te poţi mişca, nu poţi gândi limpede. Atunci trebuie să îţi aduni forţele din adâncul sufletului tău şi să te foloseşti de acelea, altfel rişti să cazi într-un "abis", numit de unii oameni depresie, fie că vrei, fie că nu.
În ultimul rând, abordez capitolul "prieteni". Da, ai auzit de acest cuvânt. Nu eşti niciodată singur. Cât timp există persoane care ştiu să te asculte atunci când ai nevoie, care ştiu când anume trebuie să vorbească şi când să tacă, eşti asigurat. De ce? Pentru că acele persoane vor şti oricând în ce fel să te ajute. Nu te izola, apelează la ei. Nu eşti egoist dacă le ceri ajutorul mereu, eşti doar un om care nu găseşte întotdeauna răspunsul corect la încercările la care îl supune viaţa. Nu eşti nici primul, nici ultimul. Să nu uit să-ţi mai spun doar atât: cum stau prietenii la dispoziţia ta, aşa să stai şi tu la dispoziţia lor. În caz contrar, într-o bună zi, poate se vor sătura să ajute şi să fie ignoraţi când au nevoie, la rândul lor, de ajutor din partea ta.

Sper să te ajute ale mele păreri prieteneşti, în momentele grele. Succes!

Daca as fi...

Daca as fi un munte, as... fi de neclintit.

Daca as fi o strada, as... calauzi oamenii.

Daca as fi o piatra, as... fi puternica.

Daca as fi un nor, as... as fi deasupra tuturor.

( Exercitiul numarul 1, pagina 125, Limba si literatura romana: manual pentru clasa a 12-a, Corint, 2007)

S-a dus..

Si uite asa gradina mea zoo se face din ce in ce mai micuta.
Ne-a parasit si dragutul papagal albastru, mereu plin de viata, incapatanat si iubitor.

Imi vei lipsi, micutule! ♥

Scurt... si la obiect.

O piesa de exceptie:

Look into my eyes - you will see
What you mean to me
Search your heart - search your soul
And when you finally there you will search no more
Don’t tell me it’s not worth tryin’ for
You can’t tell me it’s not worth dyin’ for
You know it’s true
Everything I do - I do it for you

Look into my heart - you will find
There’s nothin’ there to hide
Take me as I am - take my life
I would give it all I would sacrifice
Don’t tell me it’s not worth fightin’ for
I can’t help it there’s nothin’ I want more
Ya know it’s true
Everything I do - I do it for you

There’s no love - like you love
And no other - could give more love
There’s nowhere - unless you’re there
All the time - all the way
Don’t tell me it’s not worth tryin’ for
I can’t help it there’s nothin’ I want more
I would fight for you - I’d lie for you
Walk the wire for you - Ya I’d die for you

Ya know it’s true
Everything I do - I do ït for you

Nemultumire?!

Povesteam zilele trecute cu bunica mea despre cat de nemultumit e un om pe parcursul vietii sale.
Ei bine, cu totii stim (mai bine zis: ne amintim) ca atunci cand eram niste copii de gradinita, muream de nerabdare sa fim scolari. Nu ne gandeam ca pana suntem la gradinita, avem timp sa facem orice doream (iar cand spun orice, nu glumesc).


Odata ajunsi scolari, am observat ca treburile capata proportii, iar responsabilitatile incep sa apara una dupa cealalta. Parca nu ne mai placea asa mult aceasta etapa. Atunci ne-am gandit noi ce bine ar fi daca am fi studenti. Viata "asa cum o vrem noi": nopti pierdute prin puburi sau cluburi, petreceri dupa petreceri, dar totusi: bani mai putini, implicit datorii, asadar probleme mai multe. Nu ne place, nu-i asa? Nu ne place nici viata de student, mai ales pentru ca avem mult mai mult de invatat, iar noi tot anul am petrecut si perioada sesiunii nu ne-a ajuns sa invatam. La naiba! Restanta. In astfel de momente, abia asteptam sa scapam si de facultate, sa ajungem in spatele unui birou, de unde doar sa dam indicatii subalternilor. Ceea ce nu stim noi e: chiar daca termini facultatea (asta in cel mai bun caz), nu e sigur ca ajungi in spatele unui birou asa cum visezi tu.


Iata-ne. Am ajuns intr-un punct mult asteptat. Am terminat facultatea. Si acum... ce?! Ce vom face mai departe? Suntem zeci de mii de studenti absolventi: oare cate birouri exista in lume? Avem rezervat fiecare cate un loc al nostru? Nu. Cineva mai trebuie sa si munceasca. Cine e acel cineva? Noi suntem. De ce suntem noi? Pentru ca daca nu suntem genul de oameni care sa dam din coate sa ajungem in fata sau sa-l calcam in picioare pe cel de langa noi ca sa ajungem sus, nu suntem integrati in inalta societate. Acum ca am lamurit-o si pe asta, oare ne place la fel de mult sa fim absolventi de facultate? Nu ni se pare cumva ca acesti ani, dupa care am primit o simpla diploma, au fost cam... degeaba?! Ei si ca simplu muncitor, lucrezi 255 de zile din 365. Asta inseamna cam 5 zile de  concediu si 105 weekenduri. N-ai timp nici macar de o scurta calatorie in acel concediu.


Pentru ca am pierdut atata timp invatand, am ajuns la un punct in care ne dorim sa avem timp din belsug pentru noi insine si, fiind adulti, timp pentru a calatori oriunde dorim. Asadar undeva pe la varsta mijlocie ne dorim deja sa fim pensionari. Odata ajunsi pensionari, asteptam prima pensie (e logic, nu!?). Cand primim prima pensie, constatam ca n-am muncit suficient toata viata, astfel ca acei bani nu ne ajung pentru toate cheltuielile lunare, daramite sa mai si calatorim.
Si atunci, inchisi in casa, ne gandim cu melancolie la acele momente in care zburdam fericiti prin spatele blocului, prin gradina casei sau prin curtea gradinitei, la acele momente in care ne straduiam sa invatam pentru a trece examenele care ne hotarau viitorul sau la acele momente in care am avut primul loc de munca si ne dorim, parca, sa dam timpul inapoi, ca sa putem retrai la maximum fiecare moment al vietii.


Totusi, stiti la ce NU ne gandim? Nu ne gandim cat de nemultumiti suntem. Niciodata nu ne ajunge ce avem, mereu dorim mai mult. Uneori din ambitie, alteori din vanitate. Daca e primul motiv, e bine; daca, insa, e al doilea motiv, ar trebui sa reflectam asupra acestei probleme si sa o corectam.

Speranta

Ce multe se aduna intr-o viata de om.


Sunt tanar si totusi ma simt ca si cand nu as mai avea de aratat nimic, de simtit. Stiu ce inseamna dragostea adevarata, tradarea, gelozia, infantilismul, generozitatea, minciuna; tot ce poate un om sa arate.


Ma simt atat de mic, de neinsemnat si, totusi, candva, a fost si momentul meu de glorie, de maretie. Cand trebuia sa strig din toti rarunchii, eu am facut asta, eu sunt autorul. Sunt si eu cineva.


Cred cu tarie ca dragostea si sentimentele, in general, au fost facute special ca noi, rasa umana sa nu fim singuri. Cel mai mare dusman al omului este omul insusi.


Spuneam ca ma simt gol pe dinauntru; cred ca, de fapt, este frica de singuratate. Candva va fi iar momentul meu...

Autor: Neptun.

Nota pentru autor: Multumesc pentru aceste randuri si pentru acordul oferit de a le publica.

Un an nou sau unul care acum trece?

"A trai inseamna timp?
Timpul este tot ceea ce nu intelegem?
Timpul este tot ceea ce nu suntem noi?
Exista timp acolo unde nu este nimic altceva?" (Nichita Stanescu)




Deja-vu sau nu... iata ca ma aflu din nou aici, scriind ultima postare din anul acesta.


Parca ieri ma gandeam ce imi doresc sa realizez in noul an. Ei bine, cu tot ceea ce am realizat, mai mult sau mai putin, timpul a fost necrutator si ne-a adus iar sfarsitul unui an in fata ochilor.


Timpul este cel care ne provoaca mereu la ceva nou: aspiratii noi, ganduri noi si chiar fapte noi. Putem sa ne propunem si la acest final de an cate ceva: sa fim mai buni, mai darnici, mai intelepti, mai harnici, mai increzatori in fortele proprii si mai iubitori decat pana acum. Sa invatam sa apreciem natura, oamenii de langa noi, iar mai pe scurt --> tot ceea ce ne inconjoara.


Timpul exista, chiar daca nu-l vedem sau nu-l simtim intotdeauna. Timpul este cel care ne invata anumite lucruri in viata. De asemenea, tot el este cel care ne ajuta sa ne implinim visele.


La multi ani 2011 !!

Your song

 

A beautiful song,

A wonderful feeling.

Thank you

For making me feel the way I do.

Such a great thing

To have you close to me.

Boy, I miss you so

When you're not here.

This is my point of view...

A beautiful song,

A wonderful feeling.

I really thank you!

Feelings

Have you ever felt

What I feel today?

Being by your side

Brightens up my day.

When I look into your eyes

And when I hold your hand,

The whole world just - stops!

And I think this moments should never end!

S-a mai stins o voce de exceptie...

14 iulie 2010... Ziua de nastere si totodata ziua decesului Madalinei Manole, la doar 43 de ani.


Femeie implinita si in plan profesional (a avut succes incepand cu prima melodie si pana la ultima de pe albumul pe care l-a scos recent pe piata) si familial (a avut parte de o minune, la care spera de ani intregi: un baietel, care acum are varsta de 1 an), cel putin asa vedeam noi... insa, iata: realitatea pare sa fie alta. Ziarele spun ca si-a motivat sinuciderea cu mesajul ca "nu se mai simtea frumoasa".

Imi amintesc si acum ca pe la varsta de 3, 4 ani, nu mai stiu exact, eram cu ochii cat niste cepe de mari, uitandu-ma la televizor, urmarind-o pe Madalina si ascultandu-i piesele ce erau difuzate pe atunci. Pot spune ca am crescut cu melodiile ei, mi-a placut mereu. I-am ascultat muzica pana astazi si o voi asculta in continuare.


Printre cele mai frumoase melodii ale ei se numara: "Fata draga" (melodia de debut), "Ei si ce", "Te-am vazut, mi-ai placut", "Un dans", "Da, te iubesc", "Marea dragoste".



Asculta mai multe audio Muzica



Asculta mai multe audio Muzica



Asculta mai multe audio Muzica


Dumnezeu sa te odihneasca in pace, "fata cu parul de foc" !!

Poezie despre...

Poezie despre...

Despre ce am vrea sa fie

Sau despre ce este, de fapt...

Azi sunt mica,

Maine-s mare,

Dar cui ii pasa

De opinia mea, oare?

Observ vantul

Cum imprastie ura,

Privesc apa

Cum spala iubirea.

Mi-ascult gandul,

Care-mi sopteste usor:

"Intocmai ca vantul,

Totu-i trecator."

Ii dau crezare

Si-nchid grelele pleoape,

Alunec prin visare,

In eternitate...

Luna Amara - Albastru

Una dintre cele mai tari melodii de la Luna Amara.

Pierdere...

Dupa cum bine stiti eu sunt aia innebunita dupa animale. Le iubesc si imi place sa le am acasa. Unul dintre aceste animale a fost un hamster pitic, jucaus si simpatic foc. Spun "a fost" pentru ca de azi nu mai e.
Am avut neplacerea de a descoperi ca acesta a murit astazi.
Imi voi aduce aminte de el cu drag de fiecare data, dar totusi ma invinovatesc de faptul ca azi nu am mai apucat sa ma joc cu el.
A fost un sufletel micut care acum nu stiu unde a plecat.
Probabil imi voi mai cumpara un soricel asa micut, dar cu siguranta nu va fi la fel ca Murdarila.

Frecvente joase sau 1.618....

Titlul nu este tocmai intamplator, cand spun frecvente joase, ma refer la frecventele pe care comunica neuronii nostrii, iar numarul de aur, daca nu stii deja despre ce este vorba, cauta!... O sa incerc sa nu va sperii avand in vedere ca este primul meu articol ca invitat pe acest blog, in schimb as dori sa reflectam asupra anumitor aspecte referitoare la postarea anterioara. Nu va fi neaparat in contradictoriu ci mai degraba o completare din punctul meu de vedere necesara, fie ea si cu o tenta filozofica ( sper sa reusesc sa fiu coerent in exprimare si sa imi ating obiectivul).
Asadar, tema era frumosul: as incepe prin faptul ca limbajul articulat, in general, asemeni unitatilor de masura si nu numai (lista poate continua 2 ore), sunt conventii prin care ne exprimam. In schimb, fiecare percepe altfel lucrurile: incercati, spre exemplu, sa explicati culoarea rosu (stim cu totii ca rosu e rosu dom'le, dar incearca sa explici asta unui orb) cat despre culori, fiecare percepe verdele spre exemplu in alt fel, iar conventia este cuvantul ''verde'', cuvant format din alta conventie si anume alfabetul care nu reuseste sa exprime nici pe departe sentimentele sau trairile individuale.
Unde voiam sa ajung de fapt: frumosul, il percepe fiecare in modul sau si sunt convins ca suntem capabili sa recunoastem frumosul chiar si in natura moarta fara sa ne imprime un sentiment negativ. Personal, consider ca suntem inconjurati in permanenta de ''frumos'', fiind pana la urma, mai degraba o stare de spirit nu o individualizare, un sondaj de opinie, prin care fiecare isi spune parerea despre un obiect (ex: daca 10 persoane spun ca un obiect este urat nu inseamna ca este asa la propriu; poate mai degraba nu starneste acea stare, dar acel unu care reuseste sa gaseasca ''frumosul'' in ''urat'' este blamat pentru incompatibilitatea cu ceilalti 10 si, pana la urma, asta ne face inumani):

1: faptul ca nu stim sa apreciem frumosul din noi si din jurul nostru
2: faptul ca minti bolnave au ajuns sa ne indoctrineze de-a lungul timpului in asa fel incat sa urmarim un tipar si sa nu mai avem pareri sau opinii referitoare la nimic (stii ca e urat un lucru, pur si simpu, dar nu reusesti sa explici de ce)... suntem permanent redusi la tacere de constiinta pentru simplul fapt ca vom fi pusi in contradictoriu cu tiparul
3: ajunsi la o anumita varsta deja avem conturata ideea de frumos, impusa in asa fel incat sa urmareasca anumite standarde, blocandu-ne capacitatea de ne intelege pe noi insine
Asadar, dragi prieteni, daca am reusi sa dam frau liber imaginatiei si am reusi sa scapam de doctrina, am reusi atat sa gasim frumosul in uratul impus de sistem, cat si sa ne amplificam acea stare de frumos in noi insine, automat vom reusi sa evoluam ca rasa. Un inceput bun ar fi sa spui ca nu iti place, nu ca e urat, la fel cum ar trebui sa incerci sa gasesti '' frumosul'' din acel urat
Nu am idee cati dintre voi au reusit sa urmareasca ideea. Sper sa nu fi speriat pe nimeni cu exprimarea greoaie si stearsa. Asadar, cautati frumosul din voi si amplificati starea.
O sa inchei acest articol cu o intrebare: Care a fost ultima oara cand te-ai bucurat de frumusetea unei pietre, a unui pom, a unei crapaturi in pamant.... cand te-ai bucurat ultima oara de frumusetea geometriei unui fruct sau a corpului uman???

Avem nevoie de frumos?

Astazi am avut de facut un text argumentativ la scoala pe tema "Avem nevoie de frumos?". Argumentarea mea arata cam asa:


De multe ori auzim termenul "frumos". Oare cum ar fi daca, el si ceea ce exprima acesta, nu ar exista?
In primul rand dau ca exemplu natura: daca nu ar fi frumoasa, toti copacii, toate florile ar fi uscate, lipsite de viata. Astfel, mediul inconjurator ar transmite un sentiment suparator asupra oamenilor.
In al doilea rand, artele: teoretic, arta exprima frumosul. Titu Maiorescu spunea ca "Frumosul ne rupe de realitate si ne transpune in lumea fictiunii ideale care are un efect purificator asupra noastra." In schimb, daca ar fi invers, astfel incat artele sa exprime uratul (ceea ce, pe de o parte, incepe sa se instaleze tot mai mult in zilele noastre), ar servi drept un exemplu negativ omenirii, in special asupra tinerilor, care sunt in plina dezvoltare, copii care, in viitor, vor forma societatea.
Acestea fiind spuse, consider ca avem nevoie, cu totii, de frumos. El ne lumineaza zilele constant, prin farmecul sau.


Voi ce credeti? Ce rol are frumosul in viata voastra?

The meaning of friendship

E aievea sau visez?

Pare ca te vad pe coltul strazii,
Stai, astepti,
Dar ce?
Poate pe mine,
Dar imi vine greu...
A crede.
M-apropii,
Cu pasi marunti,
Spre tine,
Incet...
Chiar si vantul bate usor,
Ma las purtata de el...
In zbor.
Ma impinge catre tine,
Si...
O scurta tresarire.
Privirile se intalnesc,
Glasurile amutesc.
Ma opresc pe coltul strazii,
Stau, astept,
Dar ce?
Astept sa vii...
La mine.
Apoi in brate sa ma tii,
Dulce euforie.
Sa fie oare aievea sau...
Este doar inca un
Vis efemer?