Daca as fi...

Daca as fi un munte, as... fi de neclintit.

Daca as fi o strada, as... calauzi oamenii.

Daca as fi o piatra, as... fi puternica.

Daca as fi un nor, as... as fi deasupra tuturor.

( Exercitiul numarul 1, pagina 125, Limba si literatura romana: manual pentru clasa a 12-a, Corint, 2007)

Speranta

Ce multe se aduna intr-o viata de om.


Sunt tanar si totusi ma simt ca si cand nu as mai avea de aratat nimic, de simtit. Stiu ce inseamna dragostea adevarata, tradarea, gelozia, infantilismul, generozitatea, minciuna; tot ce poate un om sa arate.


Ma simt atat de mic, de neinsemnat si, totusi, candva, a fost si momentul meu de glorie, de maretie. Cand trebuia sa strig din toti rarunchii, eu am facut asta, eu sunt autorul. Sunt si eu cineva.


Cred cu tarie ca dragostea si sentimentele, in general, au fost facute special ca noi, rasa umana sa nu fim singuri. Cel mai mare dusman al omului este omul insusi.


Spuneam ca ma simt gol pe dinauntru; cred ca, de fapt, este frica de singuratate. Candva va fi iar momentul meu...

Autor: Neptun.

Nota pentru autor: Multumesc pentru aceste randuri si pentru acordul oferit de a le publica.

Avem nevoie de frumos?

Astazi am avut de facut un text argumentativ la scoala pe tema "Avem nevoie de frumos?". Argumentarea mea arata cam asa:


De multe ori auzim termenul "frumos". Oare cum ar fi daca, el si ceea ce exprima acesta, nu ar exista?
In primul rand dau ca exemplu natura: daca nu ar fi frumoasa, toti copacii, toate florile ar fi uscate, lipsite de viata. Astfel, mediul inconjurator ar transmite un sentiment suparator asupra oamenilor.
In al doilea rand, artele: teoretic, arta exprima frumosul. Titu Maiorescu spunea ca "Frumosul ne rupe de realitate si ne transpune in lumea fictiunii ideale care are un efect purificator asupra noastra." In schimb, daca ar fi invers, astfel incat artele sa exprime uratul (ceea ce, pe de o parte, incepe sa se instaleze tot mai mult in zilele noastre), ar servi drept un exemplu negativ omenirii, in special asupra tinerilor, care sunt in plina dezvoltare, copii care, in viitor, vor forma societatea.
Acestea fiind spuse, consider ca avem nevoie, cu totii, de frumos. El ne lumineaza zilele constant, prin farmecul sau.


Voi ce credeti? Ce rol are frumosul in viata voastra?

Motive

Mi-am adus aminte de o zi in care am fost intrebata de ce tin acest blog si m-am gandit sa va spun de ce.




In primul rand, pentru ca imi face placere sa scriu si sa impartasesc ideile, parerile, supararile si bucuriile mele cu oameni carora le pasa.


In al doilea rand, nu doresc sa-mi fac o cariera din asta, asadar nu urmaresc sa am mii de comentarii sau milioane de cititori. Fiecare e liber sa citeasca ce vrea.


Si in al treilea rand, pentru ca asa vreau.


Alte intrebari?

Fericirea... De unde facem rost de ea?

Fiecare om are propria definitie a fericirii. Unii cred ca fericirea consta in bani cat mai multi, in a avea o masina cat mai luxoasa si un telefon de ultima moda; altii cred ca daca ies la intalnire cu X sau cu Y sau daca le reuseste ceva, sunt fericiti. Problema care se iveste, insa, este: mereu vrem ceva in plus, acel "ceva" care sa ne faca pe deplin fericiti, chiar daca o mare parte din dorintele noastre se implinesc (asta demonstreaza cat de egoista e firea umana. Niciodata nu suntem multumiti).


J.Freedman a spus: "Daca te simti fericit, esti fericit! Asta e tot ce inseamna acest termen."


Placerea este de moment. De ce? Pai in momentul in care obiectul placerii lipseste, se instaleaza nefericirea.


Fericirea este in stransa legatura cu senzatiile psihologice. Auzim mereu pe cineva spunand: "sunt fericit pentru ca... am un iubit, am un prieten, am realizat ceva" etc. Acestea ne leaga mereu de exterior, iar fericirea adusa impreuna cu ele, este si ea temporara, trecatoare.


Bucuria, insa, se gaseste in adancul sufletului fiecaruia. Depinde numai de noi insine sa o gasim.


Putem sa trezim aceasta stare de bucurie existenta in fiecare dintre noi, admirand natura, fiind relaxat, receptiv, deschis, daruind momente de bucurie celorlalti, fiind impacat ci tine, cu oamenii, fiind tu insuti si nu in ultimul rand, infruntand nefericirea.

Nu stiu.

Acum sunt happy !! De ce? Ei bine, in primul rand am scapat de tezele "alea grele" (romana, geogra, engleza). Acum mi-a mai ramas cea la psiho, dar nu ma streseaza absolut deloc. Imi plac orele de psiho (mai ales cele in care nu facem nimic). Teza va fi "floare la ureche" (nu va ganditi ca am invatat atat de mult incat stiu tot; nici vorba.. nu e nevoie sa ma obosesc cu invatatul). E o perioada de relaxare totala. Am atat de mult timp liber, dar totusi nu am timp sa fac o groaza de lucruri (asta pentru ca ma bucur de orice clipa libera sa dorm, sa imi revin din tot stresul prin care am trecut anu` asta).. Se termina scoala.. LIBERTATE !! (yeey..)


Ziua de azi a fost destul de interesanta.. Am ras mult, mai ales de oamenii de pe strada care treceau pe strada scolii noastre. Eh, de ce? Pentru ca faceau un mic dus. Era haios.. (cel putin pe moment, acum parca nu mai are acelasi farmec..)


Bine, ar cam trebui sa inchei.. nu de alta, dar nu prea mai stiu ce sa zic. Si e grav. Ramane continuarea pe alta data (asta daca va avea continuare)...

Anotimpuri

Pentru unii reprezinta doar factorul dupa care se ghideaza in moda. Pentru altii, insa, pot insemna noi inceputuri, pe diferite planuri:
- toamna: inceputul scolii;
- vara: inceputul vacantei, concediului;
-primavara: inceputul unor iubiri noi, pure;
-iarna: noi reuniuni in familie.


Fiecare are motivele sale pentru a indragi un anotimp, mai mult sau mai putin. Copiii, de exemplu, cei mai multi asteapta cu sufletul la gura, iarna (zapada, Craciun, cadouri).


Orice anotimp are cate un cuvant la care ne gandim, imediat ce ne este sugerat: primavara - flori; vara -soare; toamna - frunze ruginii; iarna - oameni de zapada.


Ce poate fi mai incantator?


Mie, personal, imi plac toate anotimpurile si le astept cu drag, pe fiecare in parte.


Anotimpurile fac parte din vietile noastre, fie ca vrem, fie ca nu. Asa ca ar trebui sa le indragim si sa incercam sa le intelegem rostul, caci numai asa ne vom putea bucura cu adevarat de ele. Fiecare anotimp are rostul ei si aduce ceva frumos de fiecare data. Sa le acceptam asa cum sunt, cu toate calitatile si defectele lor.