Oare?

Oare cate zambete pot ascunde lacrimile?
Oare cate lacrimi pot ineca visele?
Oare cate vise vor deveni realitate?
Oare cate linguri de miere pot indulci un suflet amar?
Oare cati pasi ne trebuie pentru a ajunge acolo unde ne dorim?
Oare cate evenimente ne vom aminti peste 30 de ani?
Oare cate persoane ne sunt cu adevarat prieteni?
Oare cate intrebari isi pune un om de-a lungul vietii?
Oare cate raspunsuri va primi la aceste intrebari?
Oare cat timp ii trebuie cuiva sa aprecieze ce are alaturi de el?

Oare... stii?

Motive

Mi-am adus aminte de o zi in care am fost intrebata de ce tin acest blog si m-am gandit sa va spun de ce.




In primul rand, pentru ca imi face placere sa scriu si sa impartasesc ideile, parerile, supararile si bucuriile mele cu oameni carora le pasa.


In al doilea rand, nu doresc sa-mi fac o cariera din asta, asadar nu urmaresc sa am mii de comentarii sau milioane de cititori. Fiecare e liber sa citeasca ce vrea.


Si in al treilea rand, pentru ca asa vreau.


Alte intrebari?

Realitatea e cruda

Unora le e greu sa accepte realitatea. Oare de ce? Sa va dau un exemplu.. ma intreaba "Ce crezi despre...?" si le spun parerea mea... iar ei spun ca e aiurea ce le spui si se oftica.. pai stai putin, m-ai intrebat, ti-am raspuns. Daca nu-ti convine ce raspunsuri iti dau, nu ma mai intreba, dar culmea! ei totusi imi cer parerea si cu alte ocazii. Ciudat.

Inca o saptamana

In urmatoarea saptamana incep sa se incheie mediile si miercuri (10.06) am scapat de scoala. Scap de zilele acelea in care trebuie sa ma trezesc la 7 sa ajung pe 8 si 20 la scoala, scap de profesorii aceia care ma bat la cap incontinuu cu intrebari din lectia de zi, de colegii care uneori imi dau bataie de cap, de multimea aceea de oameni in jurul meu intrebandu-ma tot felul de lucruri cu/fara sens. Acum voi putea dormi linistita pana la orele 12-13, in fiecare zi. Astept zilele acelea de relaxare, in care nu va trebui sa ma gandesc ca nu mi-am scris tema la romana pe a 2-a zi.


Varaaaaaaaa!!! Acum e randul tau sa ne umplii vietile de culoare si caldura!

Adolescenta

Odata cu perioada adolescentei, apar o multime de intrebari legate de viata, de problemele de zi cu zi, chiar si legate de noi, de existenta noastra. Este pus la indoiala motivul existentei noastre. Acestea sunt intrebari pe care fiecare si le pune la un anumit moment, dar de cele mai multe ori, vor ramane doar niste intrebari care nu-si gasesc raspuns.


Unii cred ca daca esti adolescent, ai voie sa faci orice, dar nu. Totusi, un adolescent nu are varsta potrivita pentru a face anumite lucruri. Nu spun ca ei nu stiu sa gandeasca sau sa ia decizii corecte, dar, in orice caz, au nevoie de inca putina experienta in acest domeniu - viata.


Altii cred ca adolescenta se rezuma doar la iesit in cluburi, absente la scoala si vicii. Nu e chiar asa; ok, nu spune nimeni ca acum sa te in chizi incasa sau sa te calugaresti, dar totusi si scoala e importanta. Multi ar spune acum "Pe naiba!", dar tare mult as vrea sa va vad eu peste vreo 10 ani dorindu-va sa fiti iar in liceu. Toate trec atat de repede, incat uneori am impresia ca nu-mi ajunge timpul sa fac tot ceea ce am de facut/ imi doresc sa fac.


Esti doar adolescent/a, dar tu esti omul de maine, tu esti viitorul, deci de tine depinde cu ce hranesti aceasta crestere. Am citit de curand un citat: "Nu pot sa invat pe cineva ceva, pot insa sa il ajut sa descopere acel ceva in interiorul sau." (Galileo Galilei) Acum, intrebarea care trebuie pusa este: Tu vrei sa descoperi "acel ceva" din interiorul tau?


Un adolescent nu pare niciodata dornic sa invete. El crede ca le stie pe toate (doar a trecut prin atatea...) Are impresia ca toate informatiile care-i sunt necesare le va gasi butonand telecomanda sau mouse-ul. Mai bine ar recunoaste ca mai are atat de multe de invatat. Cred ca toata lumea cunoaste vorba "Omul cat traieste invata."


[...]

Aiurea

Zilnic vezi multe lucruri care te fac sa razi, sa te deprimi, sa-ti pui intrebari sau pur si simplu sa zici "ce aiurea".


"Aiurea" e un cuvant folosit des, cu diferite sensuri. Pentru mine, acest cuvant e ceva obisnuit. Mi se pare aiurea cand vad pe strada persoane imbracate atat de ciudat, incat ai zice ca acum au evadat de la circ (ma fac sa rad); ma intreb "oare ei nu se vad in oglinda?" (hmm.. se pare ca nu).


Se apropie cineva de mine si zice: "Te plac, nu vrei sa fii iubita mea?" ( :| Patetic.) Ce pot sa spun, nici flatata nu ma simt. Ii raspund cat se poate de ironic "Ba da, sa stii ca tu esti, cu siguranta, barbatul pe care l-am visat toata viata mea (eh, 17 ani.. e ceva, dom`le, habar n-ai prin cate am trecut - prostii). Vii, ma ~culegi~ de pe strada ca pe-o floare si ma ~plantezi~ in gradina ta. Sunt curioasa, te-ai gandit mult pana mi-ai pus intrebarea asta?". Pnm, replicile astea de macho deja au expirat de mult, helloooo!! Wake up. Asta e oameni buni, e aiurea sa "agati" asa o tipa, crezi ca-ti va sari in brate? No way!


Dai drumul tembelizorului. Butonezi telecomanda in speranta ca vei gasi ceva cu adevarat interesant ce se difuzeaza in acea "cutie". Nu gasesti nimic. Aiurea! Te opresti la Vh1... macar asculti o melodie buna (Sting - Every breath you take). Si cum toate lucrurile bune se termina repede, la fel s-a terminat si melodia; "nu-i nimic, urmeaza ceva mai bun", iti spui. Te-ai inselat. Inchizi TV-ul si iesi in oras. Te plimbi pe Eroilor. Ce vezi? Niste oameni, care isi zic "boss", stand in mijlocul trotuarului ore intregi sub niste umbrele imense, cu o cafea scumpa in fata lor (acele locuri se numesc terase - nenea, alooo! Exista si alte terase, care nu te usuca de bani dupa ce ai baut o cafea!!). Te-ntrebi "chiar n-au altceva mai bun de facut?"... ei bine, uite ca nu. In orice caz, eu prefer sa merg la un magazin aflat la parterul unui bloc, sa-mi iau o cafea 3 in 1, o sticla cu apa, sa merg pe Ceta, unde sa m-asez pe-o piatra si sa privesc orasul de la inaltime, impreuna cu cativa prieteni.


Acasa. Pornesc calculatorul, intru pe mess ca toti aia "cool". O multime de persoane logate. Imi apar mesajele offline. Zeci de mass-uri. Ce aiurea; ma enerveaza. Le dau ignore persoanelor care le-au trimis (bine... pt cateva zile, dupa care ii adaug din nou in lista :| ..weird). "Buzz!" Cat ma streseaza sunetu` asta. E o persoana pe care n-o cunosc prea bine care ma intreaba ce am patit, de ce sunt suparata, ca n`am vb de mult. Pai dom`le, daca nu vorbim o perioada, nu inseamna ca-s suparata! Poate pur si simplu am considerat ca nu am avut de povesti. Ii raspund "Sunt ok, nu-s suparata." Mess-ul e aiurea uneori. Exista atatea persoane care stau non-stop pe mess, in loc sa iasa in oras sa se intalneasca cu prietenii, sa povesteasca face 2 face. In fine, e treaba lor.


Fiecare dintre noi intalnim zilnic lucruri ciudate. Daca stau sa ma gandesc, sunt mii si mii de astfel de lucruri si nu as avea timp o viata intreaga sa le enumar. Deci, cel mai bine ar fi sa le luam ca atare: sunt lucruri ciudate; spunem "aiurea" si mergem inainte.