..de fapt e deja 22 iulie.. A fost o zi plina de peripetii, lucruri facute in graba... acum sunt in tren, la cel de-al 3-lea "etaj" al meu, din vagonul I. Cu playerul intr-o mana si pixul in alta, cu ochii inchizandu-mi-se de oboseala, cu ceilalti pasageri cu care impart "dormitorul", imi petrec timpul dorindu-mi sa ajung o data la destinatie.
"Wherever you go, whatever you do, I'll be right here waiting for you"... hmm.. Bryan Adams: va fi mereu o placere pentru mine sa-i ascult melodiile, in special pe aceasta.
Acum cand ma gandesc la zilele urmatoare ma simt aiurea, dar la fata locului sunt sigura ca va fi bine. Imi doresc sa ajung cat mai curand si, in acelasi timp, sa mai raman in tren...
24 iulie, ora 00.44
Interesant, data trecuta cam tot pe la ora asta m-am apucat de scris. A trecut deja a 3-a zi de cand sunt aici. Ieri m-am cam "prajit" la soare, asa ca azi nu am stat la plaja si am putut dormi. Seara asta, cand eram pe faleza (pe la 22) statiunea a ramas in pana de curent. Noroc cu cateva generatoare si masini (pana la urma si masinile sunt bune la ceva, nu numai la poluare). Nu am apucat sa luam cina si aveam o pofta nebuna de cartofi prajiti cu gratar de pui. A trebuit sa ne intoarcem "acasa"...
Zilele urmatoare nu m-am prea ocupat de notat evenimente, asa ca voi spune pe scurt cam ce a fost. In careva zi a fost o furtuna... iar n-am fost la plaja. In alta zi, mi-am luxat glezna, iar n-am fost la plaja. Si asa, adunand zilele... am lipsit din bataia razelor solare 3 zile. Nu-i nimic, am recuperat. Ce pot sa spun.. a fost super, vreme numai buna de plaja si balaceala. Apa curata, fara alge, rar intalneam cate un pet sau o punga de plastic ratacita printre valuri. In fiecare dimineata trezirea se facea la ora 6 (uneori 7... cu indulgenta), dupa care la plaja. Pe la 10.30, maxim 11, retragerea la umbra, prin magazine, pe la tarabe. Pranzul....cand imi era foame, apoi pe la 16.30 inapoi pe plaja la balaceala. Ajungeam inapoi "acasa" intre orele 22 si 00. A fost bine... Acum sunt din nou acasa.
De maine dispar pentru o perioada. Cand revin va voi da vesti si voi posta niste poze. M-am gandit sa scriu azi, caci maine s-ar putea sa nu mai am timp.
Vroiam doar sa nu se sperie nimeni de absenta mea. Voi lipsi aproximativ 2 saptamani. Pana atunci, va las o lista de melodii pe player, pe care le puteti asculta, de fiecare data cand intrati pe blog.
Azi a ajuns stafeta "Daca as fi..." si pe la mine:
Daca as fi:
... o floare, as fi un crin alb. ... un anotimp, as fi iarna. ... o tara, as fi Paris. ... o apa, as fi Oceanul Pacific. ... o planeta, as fi Jupiter. ... o cugetare, as fi "Cand dansezi dansul vietii, nu-ti abate privirea de la partener". ... o personalitate, as fi Pablo Picasso. ... o zeita, as fi Eos (zeita diminetii). ... o culoare, as fi rosu. ... o guma de mestecat, as fi Mentos Aqua Kiss (cranberry) ... o parte a zilei, as fi dimineata. ... una dintre lunile anului, as fi aprilie. ... o carte, as fi "La tiganci", de Mircea Eliade. ... o pasare, as fi un pescarus. ... o melodie, as fi Katie Malua - Shy boy ... un numar, as fi 9. ... tu, mi-as dori sa fiu din nou: EU.
In urmatoarea saptamana incep sa se incheie mediile si miercuri (10.06) am scapat de scoala. Scap de zilele acelea in care trebuie sa ma trezesc la 7 sa ajung pe 8 si 20 la scoala, scap de profesorii aceia care ma bat la cap incontinuu cu intrebari din lectia de zi, de colegii care uneori imi dau bataie de cap, de multimea aceea de oameni in jurul meu intrebandu-ma tot felul de lucruri cu/fara sens. Acum voi putea dormi linistita pana la orele 12-13, in fiecare zi. Astept zilele acelea de relaxare, in care nu va trebui sa ma gandesc ca nu mi-am scris tema la romana pe a 2-a zi.
Varaaaaaaaa!!! Acum e randul tau sa ne umplii vietile de culoare si caldura!
Acum sunt happy !! De ce? Ei bine, in primul rand am scapat de tezele "alea grele" (romana, geogra, engleza). Acum mi-a mai ramas cea la psiho, dar nu ma streseaza absolut deloc. Imi plac orele de psiho (mai ales cele in care nu facem nimic). Teza va fi "floare la ureche" (nu va ganditi ca am invatat atat de mult incat stiu tot; nici vorba.. nu e nevoie sa ma obosesc cu invatatul). E o perioada de relaxare totala. Am atat de mult timp liber, dar totusi nu am timp sa fac o groaza de lucruri (asta pentru ca ma bucur de orice clipa libera sa dorm, sa imi revin din tot stresul prin care am trecut anu` asta).. Se termina scoala.. LIBERTATE !! (yeey..)
Ziua de azi a fost destul de interesanta.. Am ras mult, mai ales de oamenii de pe strada care treceau pe strada scolii noastre. Eh, de ce? Pentru ca faceau un mic dus. Era haios.. (cel putin pe moment, acum parca nu mai are acelasi farmec..)
Bine, ar cam trebui sa inchei.. nu de alta, dar nu prea mai stiu ce sa zic. Si e grav. Ramane continuarea pe alta data (asta daca va avea continuare)...
E marti. Maine se merge din nou la scoala. Parca imi lipsea acest "ritual". Cat am asteptat momentul asta: imi voi putea stresa profesorii din nou. Imi place cand ii vad in starea in care raman fara cuvinte si nu au ce face. E amuzant.
Singurele lucruri de care mi-e putin groaza, sunt tezele care urmeaza, mai ales cea la romana. Asta-i cea mai stresanta, ca nu stiu niciodata ce-mi pica. Si, bineinteles, vacanta asta n-am invatat nimic [de fapt, in nici o vacanta nu invat nimic]. Eh, asta e!
Hehe, mi-am amintit ceva: nu doar profii vor fi "victimele" stresului meu, ci si cativa colegi. Exista atat de multa invidie in unii, ca de multe ori chiar ma intreb cum naiba pot trai cu ei insisi. Eu una, daca as fi in locul lor, cred ca as innebuni. Nu-i pot intelege. Oricum, vor ramane ei cu invidia, singurul lucru de care sunt capabili. Lor nu le pasa daca nu le merge bine, atata timp cat nici celuilalt nu-i merg lucrurile bine; ba chiar sunt fericiti. In cazurile astea, de obicei, spun "Get a life, people!".
Mi-e dor de cateva persoane; mi-e dor sa fiu in ore si sa ma uit la ceas din minut in minut asteptand pauzele; mi-e dor sa chiulesc de la vreo ora (acasa n-am de la ce chiuli; eventul de la vreo ora de somn), doar ca sa nu-l vad pe profesor (ca daca-l vad, imi vine sa-i dau in cap).
Sunt atatea lucruri mici care transforma scoala in ceva grozav. Sunt atatea "pitzipoance" care incearca sa ascunda acest lucru si bineinteles ca nu reusesc, ceea ce le face penibile.
In pauze, rasuna din 5 parti (pe putin), 5 melodii diferite (ba niste tobe de la ceva melodie hard rock, ba un lalait a la Gutza, ba trance..) si atunci te hotarasti sa iti iei iPod-ul, mp4-ul, telefonul (dupa caz), sa-ti pui castile in urechi si sa-ti asculti propria muzica.
In orice caz, cu toate aceste lucruri mai mult sau mai putin stresante, numai de noi depinde cum ne simtim la scoala. So, have fun & don't let stupid people who don't matter to bring you down!
Pentru unii reprezinta doar factorul dupa care se ghideaza in moda. Pentru altii, insa, pot insemna noi inceputuri, pe diferite planuri: - toamna: inceputul scolii; - vara: inceputul vacantei, concediului; -primavara: inceputul unor iubiri noi, pure; -iarna: noi reuniuni in familie.
Fiecare are motivele sale pentru a indragi un anotimp, mai mult sau mai putin. Copiii, de exemplu, cei mai multi asteapta cu sufletul la gura, iarna (zapada, Craciun, cadouri).
Orice anotimp are cate un cuvant la care ne gandim, imediat ce ne este sugerat: primavara - flori; vara -soare; toamna - frunze ruginii; iarna - oameni de zapada.
Ce poate fi mai incantator?
Mie, personal, imi plac toate anotimpurile si le astept cu drag, pe fiecare in parte.
Anotimpurile fac parte din vietile noastre, fie ca vrem, fie ca nu. Asa ca ar trebui sa le indragim si sa incercam sa le intelegem rostul, caci numai asa ne vom putea bucura cu adevarat de ele. Fiecare anotimp are rostul ei si aduce ceva frumos de fiecare data. Sa le acceptam asa cum sunt, cu toate calitatile si defectele lor.
Întotdeauna începutul e mai greu. Habar nu am ce să spun despre mine. Ca orice om, am şi eu anumite preferinţe.
Când vine vorba de culori, aleg roşu, negru şi mov [separat sau orice combinaţie dintre ele]. În materie de scriitori, îi prefer pe: Bacovia, Paler, Cioran şi Arghezi. Animale: cel mai mult îmi plac căţeii [poate pentru că încă nu am unul?!], dar deocamdată am alte animaluţe extrem de jucăuşe, dintre care cel mai nou e hamsterul.
Acum, o întrebare de zile mari: cui nu-i plac dulciurile, dar mai ales ciocolata? Ce fel de copilărie e cea... fără ciocolată? Eu o ador. Ok, unii probabil că acum se întreabă "fata asta nu e în toate minţile sau încă nu a depăşit momentul copilariei?" Ei bine, ţin să vă anunţ că am depăşit acel moment, nu e vorba de asta, dar ciocolata e buuuuuuuuuună. Şi, în plus, ea conţine o substanţă (feniletilamină) care produce o stare de visare şi este secretată de creier şi în momentul în care o persoană este îndrăgostită.
Ca sport, îmi place să joc volei.
Vacanţele... ce minunate sunt, nu-i aşa? Ce poate fi mai frumos decât o vacanţă petrecută la munte/mare, împreună cu prietenii sau familia... Mie, cel puţin, nu-mi pasă unde merg, atâta timp cât sunt înconjurată de cei dragi.
Când plec de acasă, există 2 lucruri pe care le iau cu mine, întotdeauna, indiferent unde m-aş duce: mp4 şi aparatul foto; un alt hobby al meu e fotografia. Îmi place să fac poze şi celui mai nesemnificativ lucru, deoarece consider că prin simplul fapt că există, deja este special.
Sunt o fire sociabilă (cred eu), mai ales cu persoanele serioase, dar asta nu înseamnă că mă dau în lături când vine vorba de ironii. Sunt deschisă oricarui sfat (deşi asta nu înseamnă că îl voi şi urma).