Modernizare

Ei şi pentru că timpul trece, oamenii şi tehnologia se modernizează, m-am gândit să nu fiu tocmai eu cea care rămân în urmă. Aşadar, iată-mă şi pe mine cu pagină pe facebook pentru blog-ul meu.
Nu-mi doresc să scriu des, mult şi prost. Îmi place să scriu atunci când simt nevoia, cât e potrivit şi bine. Asta explică oarecum lunile pline de pauze între postările mele.


Câteva detalii legate de statutul meu actual: Din 3 octombrie 2011 sunt, oficial, studentă a Universităţii Babeş Bolyai, Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, specializarea Jurnalism.
Am nişte colegi foarte simpatici şi, într-un timp foarte scurt, cu toţii am devenit o nouă mică familie.

Dezamagire? Nu exista..

Te simţi uneori pierdut? Lipsit de speranţă? Ai ajuns unde trebuia! Poate sună ca o reclamă de teleshopping, dar n-am să te pun să cumperi nimic. Îţi propun doar să citeşti şi următoarele rânduri.

Ştiu că deja pare un clişeu, dar nu te lăsa niciodată doborât de unele eşecuri. Victoriile care vor urma, vor fi mai dulci, mai încântătoare, mai puternice. Dacă acestea nu vin în 5 minute, 5 ore sau 5 luni, nu te descuraja: va veni şi rândul lor, dar mai ales al tău!

Unele drumuri sunt cu gropi, altele sunt abrupte, dar cu toţii ştim că există şi drumuri drepte, nu-i aşa? Ei şi dacă stăm să ne gândim, cred că cele mai multe sunt drepte. Cam aşa este şi în viaţă. Problema pe care o întâmpinăm cel mai des este aceea că mai mereu ne lăsăm copleşiţi de neşansă şi astfel vedem doar jumătatea goală a paharului, în loc să o vedem pe cea plină. Aceste drumuri, mai scurte sau mai lungi, toate au în capăt un singur lucru: destinaţia dorită.
Într-o altă postare mai veche, spuneam că şi timpul are un rol foarte important la acest capitol: timpul decide totul; timpul este cel care te poate aduce în acelaşi punct din care ai plecat de un infinit de ori, până când tu ai să găseşti calea corectă pe care trebuie să mergi; timpul le rezolvă pe toate. Tu trebuie doar să stai, să aştepţi finalul, întocmai ca un spectator.
Bineînteles, asta în anumite cazuri, pentru că în altele (adică în majoritatea) este indicat să lupţi pentru ceea ce doreşti, cu toate forţele pământene sau nu.
Dacă poţi face câte ceva în anumite privinţe, fă-o, nu sta!! Există, însă, momente în care parcă ai mâinile legate, memoria ştearsă, nu te poţi mişca, nu poţi gândi limpede. Atunci trebuie să îţi aduni forţele din adâncul sufletului tău şi să te foloseşti de acelea, altfel rişti să cazi într-un "abis", numit de unii oameni depresie, fie că vrei, fie că nu.
În ultimul rând, abordez capitolul "prieteni". Da, ai auzit de acest cuvânt. Nu eşti niciodată singur. Cât timp există persoane care ştiu să te asculte atunci când ai nevoie, care ştiu când anume trebuie să vorbească şi când să tacă, eşti asigurat. De ce? Pentru că acele persoane vor şti oricând în ce fel să te ajute. Nu te izola, apelează la ei. Nu eşti egoist dacă le ceri ajutorul mereu, eşti doar un om care nu găseşte întotdeauna răspunsul corect la încercările la care îl supune viaţa. Nu eşti nici primul, nici ultimul. Să nu uit să-ţi mai spun doar atât: cum stau prietenii la dispoziţia ta, aşa să stai şi tu la dispoziţia lor. În caz contrar, într-o bună zi, poate se vor sătura să ajute şi să fie ignoraţi când au nevoie, la rândul lor, de ajutor din partea ta.

Sper să te ajute ale mele păreri prieteneşti, în momentele grele. Succes!

Nemultumire?!

Povesteam zilele trecute cu bunica mea despre cat de nemultumit e un om pe parcursul vietii sale.
Ei bine, cu totii stim (mai bine zis: ne amintim) ca atunci cand eram niste copii de gradinita, muream de nerabdare sa fim scolari. Nu ne gandeam ca pana suntem la gradinita, avem timp sa facem orice doream (iar cand spun orice, nu glumesc).


Odata ajunsi scolari, am observat ca treburile capata proportii, iar responsabilitatile incep sa apara una dupa cealalta. Parca nu ne mai placea asa mult aceasta etapa. Atunci ne-am gandit noi ce bine ar fi daca am fi studenti. Viata "asa cum o vrem noi": nopti pierdute prin puburi sau cluburi, petreceri dupa petreceri, dar totusi: bani mai putini, implicit datorii, asadar probleme mai multe. Nu ne place, nu-i asa? Nu ne place nici viata de student, mai ales pentru ca avem mult mai mult de invatat, iar noi tot anul am petrecut si perioada sesiunii nu ne-a ajuns sa invatam. La naiba! Restanta. In astfel de momente, abia asteptam sa scapam si de facultate, sa ajungem in spatele unui birou, de unde doar sa dam indicatii subalternilor. Ceea ce nu stim noi e: chiar daca termini facultatea (asta in cel mai bun caz), nu e sigur ca ajungi in spatele unui birou asa cum visezi tu.


Iata-ne. Am ajuns intr-un punct mult asteptat. Am terminat facultatea. Si acum... ce?! Ce vom face mai departe? Suntem zeci de mii de studenti absolventi: oare cate birouri exista in lume? Avem rezervat fiecare cate un loc al nostru? Nu. Cineva mai trebuie sa si munceasca. Cine e acel cineva? Noi suntem. De ce suntem noi? Pentru ca daca nu suntem genul de oameni care sa dam din coate sa ajungem in fata sau sa-l calcam in picioare pe cel de langa noi ca sa ajungem sus, nu suntem integrati in inalta societate. Acum ca am lamurit-o si pe asta, oare ne place la fel de mult sa fim absolventi de facultate? Nu ni se pare cumva ca acesti ani, dupa care am primit o simpla diploma, au fost cam... degeaba?! Ei si ca simplu muncitor, lucrezi 255 de zile din 365. Asta inseamna cam 5 zile de  concediu si 105 weekenduri. N-ai timp nici macar de o scurta calatorie in acel concediu.


Pentru ca am pierdut atata timp invatand, am ajuns la un punct in care ne dorim sa avem timp din belsug pentru noi insine si, fiind adulti, timp pentru a calatori oriunde dorim. Asadar undeva pe la varsta mijlocie ne dorim deja sa fim pensionari. Odata ajunsi pensionari, asteptam prima pensie (e logic, nu!?). Cand primim prima pensie, constatam ca n-am muncit suficient toata viata, astfel ca acei bani nu ne ajung pentru toate cheltuielile lunare, daramite sa mai si calatorim.
Si atunci, inchisi in casa, ne gandim cu melancolie la acele momente in care zburdam fericiti prin spatele blocului, prin gradina casei sau prin curtea gradinitei, la acele momente in care ne straduiam sa invatam pentru a trece examenele care ne hotarau viitorul sau la acele momente in care am avut primul loc de munca si ne dorim, parca, sa dam timpul inapoi, ca sa putem retrai la maximum fiecare moment al vietii.


Totusi, stiti la ce NU ne gandim? Nu ne gandim cat de nemultumiti suntem. Niciodata nu ne ajunge ce avem, mereu dorim mai mult. Uneori din ambitie, alteori din vanitate. Daca e primul motiv, e bine; daca, insa, e al doilea motiv, ar trebui sa reflectam asupra acestei probleme si sa o corectam.

Un an nou sau unul care acum trece?

"A trai inseamna timp?
Timpul este tot ceea ce nu intelegem?
Timpul este tot ceea ce nu suntem noi?
Exista timp acolo unde nu este nimic altceva?" (Nichita Stanescu)




Deja-vu sau nu... iata ca ma aflu din nou aici, scriind ultima postare din anul acesta.


Parca ieri ma gandeam ce imi doresc sa realizez in noul an. Ei bine, cu tot ceea ce am realizat, mai mult sau mai putin, timpul a fost necrutator si ne-a adus iar sfarsitul unui an in fata ochilor.


Timpul este cel care ne provoaca mereu la ceva nou: aspiratii noi, ganduri noi si chiar fapte noi. Putem sa ne propunem si la acest final de an cate ceva: sa fim mai buni, mai darnici, mai intelepti, mai harnici, mai increzatori in fortele proprii si mai iubitori decat pana acum. Sa invatam sa apreciem natura, oamenii de langa noi, iar mai pe scurt --> tot ceea ce ne inconjoara.


Timpul exista, chiar daca nu-l vedem sau nu-l simtim intotdeauna. Timpul este cel care ne invata anumite lucruri in viata. De asemenea, tot el este cel care ne ajuta sa ne implinim visele.


La multi ani 2011 !!

Calator

Sunt doar un simplu calator

In lumea asta mare,

Pamantu-ntreg il inconjor

Cu-o singura visare.

Cred doar in vise si-n amor

Si viata mi-o petrec,

Pe-aici ca simplu calator,

Iar clipele-mi, ca vantul trec.

Ma-ntind in iarba si masor,

Cu gandul, viata mea,

Sunt doar un simplu calator

Cum nu e nimenea!

Ultima zi a anului 2009

Cand ma gandesc la faptul ca a mai trecut un an, ma-nfior. Timpul trece atat de repede, si, de cele mai multe ori, trece pe langa noi, lasand o singura amprenta: aceea ca "a fost".


Daca ma gandesc mai bine, n-am realizat prea multe anul acesta, dar cum in fiecare an avem noi asteptari si mai mari de la urmatorul, sper sa ating mai multe scopuri.
Viata e un fel de teatru de papusi, in care noi, oamenii, suntem marionetele, iar cineva se joaca cu noi.


Azi, unii abia se nasc, altii mor; unii sunt copii, altii au imbatranit deja; unii sunt veseli, altii, insa, tristi. Tu in care categorie te incadrezi?


Faptul ca s-a mai sfarsit un an nu trebuie sa ne intristeze, ci mai degraba sa ne bucure. Odata cu aceasta au loc schimbari (in bine, speram), noi inceputuri, noi scopuri, noi iubiri (de ce nu?) etc. etc.


Acum... in incheiere as vrea sa va doresc un an cat mai bun si plin de bucurii si succese pe toate planurile si niciodata nu uitati sa iubiti si... in special sa iertati !!


La multi ani, tuturor !!

Oare?

Oare cate zambete pot ascunde lacrimile?
Oare cate lacrimi pot ineca visele?
Oare cate vise vor deveni realitate?
Oare cate linguri de miere pot indulci un suflet amar?
Oare cati pasi ne trebuie pentru a ajunge acolo unde ne dorim?
Oare cate evenimente ne vom aminti peste 30 de ani?
Oare cate persoane ne sunt cu adevarat prieteni?
Oare cate intrebari isi pune un om de-a lungul vietii?
Oare cate raspunsuri va primi la aceste intrebari?
Oare cat timp ii trebuie cuiva sa aprecieze ce are alaturi de el?

Oare... stii?

Vestile proaste, refuzurile...

Ai avut vreodata de dat o veste proasta? A trebuit sa refuzi vreodata pe cineva? Nu trebuie sa-mi raspunzi... sunt sigura ca da. Si eu am fost in situatii asemanatoare. Nu-i asa ca te simti pierdut/a? N-ai nici o idee cum sa procedezi, in asa fel incat sa nu se supere nimeni sau macar sa alini suferinta. De ce ne e atat de greu sa exprimam astfel de lucruri? Cand suntem fericiti si avem o veste buna... ne grabim sa o impartasim si celorlalti, in schimb... daca vestea nu e tocmai buna, tragem de timp pana in ultimul moment, iar cand nu mai avem de ales... spunem. Atunci vina acuzatiile... "de ce nu mi-ai spus mai devreme?"... dar ce nu stiu altii, e cat de greu ne-a fost noua sa pastram tacerea atata timp, gandindu-ne cum sa dam vestea.

Buna dimineata!

Da, e deja ora 13.44, dar pentru mine abia acum e dimineata (si pentru inca aproximativ un sfert de populatie). Cam asa incepe o zi de duminica.. Cu o cafea in partea stanga si cu tastatura in fata. N-am fost in stare sa trag draperiile, nu cumva sa ma paleasca razele soarelui; cel putin nu inca. Mai am nevoie de o cafea..



Asta e cafeaua ce am "primit-o" de curand..


Elixirul vietii, diminetii, licoarea magica si divina care te scoala din pat si te transforma imediat intr-un angajat model, plin de resurse fizice si intelectuale este: CAFEAUA!!! Ea este consumata de mai bine de trei secole, de oameni care apartin tuturor rangurilor sociale.


Efectele benefice asupra organismului:
- analgezic: cofeina are efecte analgezice asupra organismului uman
- combate durerea de cap
- revigoreaza si ofera energie


Efectele negative ale cafelei:
- neliniste, nervozitate, stari de panica
- insomnie
- convulsii
- dependenta


Majoritatea dintre noi cunoastem aceste efecte, dar nu prea le luam in seama. Oare de ce suntem atat de indiferenti cand vine vorba de sanatatea noastra? De ce ne gandim doar la perioade scurte de timp si nu incercam sa vedem efectele tarzii? Si ne miram de multe ori ca se imbolnaveste atata lume..


Cam atatea despre cafea; m-am trezit si eu, in sfarsit.. :P E timpul sa las razele soarelui sa patrunda in camera mea. A inceput o noua zi!

Adolescenta

Odata cu perioada adolescentei, apar o multime de intrebari legate de viata, de problemele de zi cu zi, chiar si legate de noi, de existenta noastra. Este pus la indoiala motivul existentei noastre. Acestea sunt intrebari pe care fiecare si le pune la un anumit moment, dar de cele mai multe ori, vor ramane doar niste intrebari care nu-si gasesc raspuns.


Unii cred ca daca esti adolescent, ai voie sa faci orice, dar nu. Totusi, un adolescent nu are varsta potrivita pentru a face anumite lucruri. Nu spun ca ei nu stiu sa gandeasca sau sa ia decizii corecte, dar, in orice caz, au nevoie de inca putina experienta in acest domeniu - viata.


Altii cred ca adolescenta se rezuma doar la iesit in cluburi, absente la scoala si vicii. Nu e chiar asa; ok, nu spune nimeni ca acum sa te in chizi incasa sau sa te calugaresti, dar totusi si scoala e importanta. Multi ar spune acum "Pe naiba!", dar tare mult as vrea sa va vad eu peste vreo 10 ani dorindu-va sa fiti iar in liceu. Toate trec atat de repede, incat uneori am impresia ca nu-mi ajunge timpul sa fac tot ceea ce am de facut/ imi doresc sa fac.


Esti doar adolescent/a, dar tu esti omul de maine, tu esti viitorul, deci de tine depinde cu ce hranesti aceasta crestere. Am citit de curand un citat: "Nu pot sa invat pe cineva ceva, pot insa sa il ajut sa descopere acel ceva in interiorul sau." (Galileo Galilei) Acum, intrebarea care trebuie pusa este: Tu vrei sa descoperi "acel ceva" din interiorul tau?


Un adolescent nu pare niciodata dornic sa invete. El crede ca le stie pe toate (doar a trecut prin atatea...) Are impresia ca toate informatiile care-i sunt necesare le va gasi butonand telecomanda sau mouse-ul. Mai bine ar recunoaste ca mai are atat de multe de invatat. Cred ca toata lumea cunoaste vorba "Omul cat traieste invata."


[...]