Școala Radio

Școala Radio

Am aflat de existența proiectului Școala Radio pe data de 27 aprilie a acestui an, dintr-un anunț primit pe mail. Anunțul aducea la cunoștință că pe 1 mai se va desfășura etapa de selecție pentru cel de-al 3-lea stagiu al proiectului. Fiind înnebunită după tot ceea ce ține de radio, am spus că merg la selecție, văd care e treaba, dacă intru - bine, dacă nu intru - și-așa e bine. La câteva zile după aceea am aflat că am fost acceptată să particip. Încântare maximă!
Proiectul Școala Radio se constituie din 6 module (programe, știri, muzical, producție, marketing, etic și juridic), în total 120 de ore de pregătire, în weekend-uri. Pe limba noastră asta înseamnă, oareșcum, să îți „pierzi” între 4 și 6 ore din weekend-uri, timp de aproximativ 3 luni. Totuși, din proprie experiență, aș putea să vă spun că acestea nu sunt pierdute absolut deloc. Fiecare oră, fiecare minut, chiar fiecare secundă... se merită!
Primele 4 module au fost, în proporție de >90%, practice. În timpul cursurilor învățam să lucrăm la butoane, să scriem și să citim știri, să prezentăm emisiuni, să creăm jingle-uri/promo-uri/hit-mix-uri ș.a.m.d. Era super fain. Atmosfera era permanent încărcată de emoțiile fiecăruia dintre noi, de frica de-a nu strica pe la butoane ceva și, în același timp, de bucuria de-a fi acolo. Ultimele 2 module au fost, în mare măsură, teoretice, însă au cuprins zeci de noțiuni interesante și care, într-o bună zi, ne vor folosi (chiar dacă acum nu prea ne dăm seama unde și când).
Personal, am realizat că, participând la Școala Radio, am avut numai de câștigat: i-am întâlnit pe tutori (Bogdan Calu - programe; Cătălin Fartaeș - știri; Marcel Platon - muzical; Cătălin Nunu - producție; Ioana Grindean - marketing; Viorel Nistor - etic și juridic), niște oameni minunați, cărora le mulțumesc că au avut răbdare cu noi și au avut bună-voința de-a ne împărtăși atâtea lucruri minunate; mi-am cunoscut colegii mai bine și ne-am împrietenit; am învățat multe lucruri într-un timp relativ scurt și chiar mi-am petrecut weekend-urile făcând ceva folositor și amuzant în același timp.
Dacă vreodată m-ar întreba cineva de-aș trece iar prin experiența aceasta, cu siguranță aș spune „DA!”. Pentru că merită!

Vă mulțumesc!

Review - Cofetăria Carpaţi Cluj

Prima experienţă în cofetăria Carpaţi, după marile renovări care au avut loc în decursul acestui an, a fost una eşuată. Părere care mi-este susţinută de încă trei prieteni.
Am aflat acum câteva zile că această cofetărie, pe vremuri foarte drăguţă, are câteva specialităţi în plus faţă de cele cunoscute anterior: o diversitate însemnată de prăjituri, patiserie, vin fiert de 4 tipuri (simplu; apple brown sugar - măr, zahăr brun, scorţişoară; rosemary - rozmarin, clove - cuişoare). Aşadar, ne-am adunat patru persoane şi am hotărât să încercăm varietăţile de vinuri. Stupoarea a apărut însă pe feţele noastre când am zărit meniul cu preţurile: 7,5 lei vinul fiert simplu şi 9,5 lei vinurile fierte aromate. Dacă tot am venit, am hotărât să testăm "performanţele" celor de aici în prepararea vinului fiert şi am comandat, pe lângă restul produselor şi un Apple Brown Sugar Wine (pentru noi clasicul vin fiert cu măr şi scorţişoară, pe care îl alegem în majoritatea localurilor pe care le frecventăm). Problema apare, însă, aici. La preţul acela şi descrierea atât de siropoasă a produsului, credeam că va fi ceva cu adevărat special, dar ceea ce ni s-a oferit a fost cu totul altceva decât ne aşteptam. Nici urmă de măr sau praf de scorţişoară la suprafaţa lichidului din pahar. Chiar mă întreb cum a primit licoarea acel gust vag de scorţişoară. Nu-mi explic încă nici la ora actuală. Pe lângă toate acestea, atmosfera a fost undeva la nivelul 2, pe o scară de la 1 la 10. Designul pe care l-a căpătat această încăpere după renovări a transformat clasicul Carpaţi într-o cofetărie care nu are nicio legătură cu realitatea şi este, parcă, un spaţiu sufocant. Noroc că nu era multă lume pe-acolo. Altfel îţi părea că parcă nu ai loc nici să te deplasezi dintr-o parte în alta.
Astfel, pentru noi a fost prima şi unica seară petrecută în cofetăria Carpaţi.

Cam așa arăta vinul despre care vă vorbeam mai sus

În ajun de Moş Nicolae

Azi am avut marea bucurie de a-mi petrece nişte ore semnificative în prezenţa celor mai apropiaţi prieteni. Nu ştiu cât de mult vă pasă vouă, însă pentru mine au fost nişte clipe foarte importante.
Localul, de asemenea, a avut o mare influenţă asupra acestui "fenomen", deoarece este unul din puţinele în care mă simt efectiv bine. Pentru asta, trebuie să îi felicit pe cei din Old Shepherd Pub (str. Matei Corvin, nr. 18). Vă mulţumesc că-mi faceţi serile frumoase ori de câte ori trec pe acolo!

Ce filme vedem zilele acestea?

Charlotte's Web, The Parent Trap, Mary Poppins, The AristoCats, Little Women, Peter Pan (sau chiar Finding Neverland) sunt doar câteva din filmele pe care îmi doresc să le văd iar.
Oamenii, în zilele noastre, vor doar filme noi, tot ce a apărut de curând; unii ar vrea să vadă în premieră filme care nici măcar n-au apărut încă, deşi istoria filmului este foarte lungă şi plină de comori. Există zeci de filme de excepţie, de orice gen; trebuie doar să ştii unde să le cauţi.
Eu, personal, sunt mai mult decât încântată de filmele vechi (şi nu numai). Ideea principală e că îmi plac filmele bune: un fir epic intersant, care să capteze atenţia, în raport cu actori potriviţi, care să interpreteze cu stil rolurile ce le sunt oferite. De asemenea, grafica şi decorurile au şi ele un rol foarte important în cadrul unui film. Lăsând asta la o parte, vreau să vă propun o serie de filme ce merită văzute (şi revăzute) în perioada aceasta, foarte apropiată Crăciunului.

E timpul sa patinam

Dragi cititori, pasionaţi (sau nu neapărat) ai patinajului, postarea aceasta vi se adresează.
După cum majoritatea persoanelor, care locuiesc acum în Cluj, ştiu, patinoarul Club Arena, situat în Piaţa Unirii, ar fi trebuit să fie deschis publicului încă de ieri. Totuşi, cei care se ocupă de aranjarea lui au avut grijă să nu fie gata la timp, astfel încât, deschiderea sa va fi amânată până pe 6 decembrie (din câte mi s-au spus), iar programul va fi zilnic, între orele 10.00-22.00.
Aşadar, toţi cei care doriţi să patinaţi marţi, după ora 18.00, ne vom întâlni (mai mult ca sigur) pe acolo.

Sfat pentru persoanele care ştiu patina, le place şi vor s-o facă des iarna aceasta şi cele viitoare, dar NU au patine: ştiu că este relativ comod să le închiriezi, dar pe lângă faptul că nu e tocmai sănătos, nu e nici ieftin (şi uneori nici nu găseşti măsura ta). Preţul închirierii patinelor este de aproximativ 10 lei, intrarea 15 lei pentru adulţi, iar 10 pentru copii (cel puţin în 2010 aşa a fost). Dacă stăm să facem un calcul elementar, rezultatul ce-l primim e următorul: 25 lei/sesiunea de aproximativ 2 ore. Patinatul o dată la două săptămâni înseamnă deja 150 lei/3 luni de iarnă. Ia calculaţi dacă aţi merge mai des.

Astfel, decât să tot daţi banii pe închiriatul patinelor purtate de N oameni la rând, mai bine depuneţi efortul de a vă cumpăra o pereche de patine personale (preţul lor variază undeva între 80 şi 200 de lei, în funcţie de model. Categoric există şi mai scumpe, dar nu ne interesează).
Sper să ne vedem pe gheaţă, cât mai des posibil!

PS.: Să nu cumva să uităm de minunatul vin fiert de după.

Poezie-n ceainărie

Într-o seară de iarnă,

Cu doar o ţigară,

Aştept să vină,

Aştept să apară.

Nu m-aş fi gândit vreodată

C-am s-ajung, tocmai o dată,

Să scriu o poezie,

Într-o ceainărie.

A sosit.

Caietu-n geantă l-am proptit;

Ceaiul l-am comandat,

Iar deodată... timpul a zburat.

Modernizare

Ei şi pentru că timpul trece, oamenii şi tehnologia se modernizează, m-am gândit să nu fiu tocmai eu cea care rămân în urmă. Aşadar, iată-mă şi pe mine cu pagină pe facebook pentru blog-ul meu.
Nu-mi doresc să scriu des, mult şi prost. Îmi place să scriu atunci când simt nevoia, cât e potrivit şi bine. Asta explică oarecum lunile pline de pauze între postările mele.


Câteva detalii legate de statutul meu actual: Din 3 octombrie 2011 sunt, oficial, studentă a Universităţii Babeş Bolyai, Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, specializarea Jurnalism.
Am nişte colegi foarte simpatici şi, într-un timp foarte scurt, cu toţii am devenit o nouă mică familie.

Unicitate

Dezamagire? Nu exista..

Te simţi uneori pierdut? Lipsit de speranţă? Ai ajuns unde trebuia! Poate sună ca o reclamă de teleshopping, dar n-am să te pun să cumperi nimic. Îţi propun doar să citeşti şi următoarele rânduri.

Ştiu că deja pare un clişeu, dar nu te lăsa niciodată doborât de unele eşecuri. Victoriile care vor urma, vor fi mai dulci, mai încântătoare, mai puternice. Dacă acestea nu vin în 5 minute, 5 ore sau 5 luni, nu te descuraja: va veni şi rândul lor, dar mai ales al tău!

Unele drumuri sunt cu gropi, altele sunt abrupte, dar cu toţii ştim că există şi drumuri drepte, nu-i aşa? Ei şi dacă stăm să ne gândim, cred că cele mai multe sunt drepte. Cam aşa este şi în viaţă. Problema pe care o întâmpinăm cel mai des este aceea că mai mereu ne lăsăm copleşiţi de neşansă şi astfel vedem doar jumătatea goală a paharului, în loc să o vedem pe cea plină. Aceste drumuri, mai scurte sau mai lungi, toate au în capăt un singur lucru: destinaţia dorită.
Într-o altă postare mai veche, spuneam că şi timpul are un rol foarte important la acest capitol: timpul decide totul; timpul este cel care te poate aduce în acelaşi punct din care ai plecat de un infinit de ori, până când tu ai să găseşti calea corectă pe care trebuie să mergi; timpul le rezolvă pe toate. Tu trebuie doar să stai, să aştepţi finalul, întocmai ca un spectator.
Bineînteles, asta în anumite cazuri, pentru că în altele (adică în majoritatea) este indicat să lupţi pentru ceea ce doreşti, cu toate forţele pământene sau nu.
Dacă poţi face câte ceva în anumite privinţe, fă-o, nu sta!! Există, însă, momente în care parcă ai mâinile legate, memoria ştearsă, nu te poţi mişca, nu poţi gândi limpede. Atunci trebuie să îţi aduni forţele din adâncul sufletului tău şi să te foloseşti de acelea, altfel rişti să cazi într-un "abis", numit de unii oameni depresie, fie că vrei, fie că nu.
În ultimul rând, abordez capitolul "prieteni". Da, ai auzit de acest cuvânt. Nu eşti niciodată singur. Cât timp există persoane care ştiu să te asculte atunci când ai nevoie, care ştiu când anume trebuie să vorbească şi când să tacă, eşti asigurat. De ce? Pentru că acele persoane vor şti oricând în ce fel să te ajute. Nu te izola, apelează la ei. Nu eşti egoist dacă le ceri ajutorul mereu, eşti doar un om care nu găseşte întotdeauna răspunsul corect la încercările la care îl supune viaţa. Nu eşti nici primul, nici ultimul. Să nu uit să-ţi mai spun doar atât: cum stau prietenii la dispoziţia ta, aşa să stai şi tu la dispoziţia lor. În caz contrar, într-o bună zi, poate se vor sătura să ajute şi să fie ignoraţi când au nevoie, la rândul lor, de ajutor din partea ta.

Sper să te ajute ale mele păreri prieteneşti, în momentele grele. Succes!

Daca as fi...

Daca as fi un munte, as... fi de neclintit.

Daca as fi o strada, as... calauzi oamenii.

Daca as fi o piatra, as... fi puternica.

Daca as fi un nor, as... as fi deasupra tuturor.

( Exercitiul numarul 1, pagina 125, Limba si literatura romana: manual pentru clasa a 12-a, Corint, 2007)

S-a dus..

Si uite asa gradina mea zoo se face din ce in ce mai micuta.
Ne-a parasit si dragutul papagal albastru, mereu plin de viata, incapatanat si iubitor.

Imi vei lipsi, micutule! ♥

Nemultumire?!

Povesteam zilele trecute cu bunica mea despre cat de nemultumit e un om pe parcursul vietii sale.
Ei bine, cu totii stim (mai bine zis: ne amintim) ca atunci cand eram niste copii de gradinita, muream de nerabdare sa fim scolari. Nu ne gandeam ca pana suntem la gradinita, avem timp sa facem orice doream (iar cand spun orice, nu glumesc).


Odata ajunsi scolari, am observat ca treburile capata proportii, iar responsabilitatile incep sa apara una dupa cealalta. Parca nu ne mai placea asa mult aceasta etapa. Atunci ne-am gandit noi ce bine ar fi daca am fi studenti. Viata "asa cum o vrem noi": nopti pierdute prin puburi sau cluburi, petreceri dupa petreceri, dar totusi: bani mai putini, implicit datorii, asadar probleme mai multe. Nu ne place, nu-i asa? Nu ne place nici viata de student, mai ales pentru ca avem mult mai mult de invatat, iar noi tot anul am petrecut si perioada sesiunii nu ne-a ajuns sa invatam. La naiba! Restanta. In astfel de momente, abia asteptam sa scapam si de facultate, sa ajungem in spatele unui birou, de unde doar sa dam indicatii subalternilor. Ceea ce nu stim noi e: chiar daca termini facultatea (asta in cel mai bun caz), nu e sigur ca ajungi in spatele unui birou asa cum visezi tu.


Iata-ne. Am ajuns intr-un punct mult asteptat. Am terminat facultatea. Si acum... ce?! Ce vom face mai departe? Suntem zeci de mii de studenti absolventi: oare cate birouri exista in lume? Avem rezervat fiecare cate un loc al nostru? Nu. Cineva mai trebuie sa si munceasca. Cine e acel cineva? Noi suntem. De ce suntem noi? Pentru ca daca nu suntem genul de oameni care sa dam din coate sa ajungem in fata sau sa-l calcam in picioare pe cel de langa noi ca sa ajungem sus, nu suntem integrati in inalta societate. Acum ca am lamurit-o si pe asta, oare ne place la fel de mult sa fim absolventi de facultate? Nu ni se pare cumva ca acesti ani, dupa care am primit o simpla diploma, au fost cam... degeaba?! Ei si ca simplu muncitor, lucrezi 255 de zile din 365. Asta inseamna cam 5 zile de  concediu si 105 weekenduri. N-ai timp nici macar de o scurta calatorie in acel concediu.


Pentru ca am pierdut atata timp invatand, am ajuns la un punct in care ne dorim sa avem timp din belsug pentru noi insine si, fiind adulti, timp pentru a calatori oriunde dorim. Asadar undeva pe la varsta mijlocie ne dorim deja sa fim pensionari. Odata ajunsi pensionari, asteptam prima pensie (e logic, nu!?). Cand primim prima pensie, constatam ca n-am muncit suficient toata viata, astfel ca acei bani nu ne ajung pentru toate cheltuielile lunare, daramite sa mai si calatorim.
Si atunci, inchisi in casa, ne gandim cu melancolie la acele momente in care zburdam fericiti prin spatele blocului, prin gradina casei sau prin curtea gradinitei, la acele momente in care ne straduiam sa invatam pentru a trece examenele care ne hotarau viitorul sau la acele momente in care am avut primul loc de munca si ne dorim, parca, sa dam timpul inapoi, ca sa putem retrai la maximum fiecare moment al vietii.


Totusi, stiti la ce NU ne gandim? Nu ne gandim cat de nemultumiti suntem. Niciodata nu ne ajunge ce avem, mereu dorim mai mult. Uneori din ambitie, alteori din vanitate. Daca e primul motiv, e bine; daca, insa, e al doilea motiv, ar trebui sa reflectam asupra acestei probleme si sa o corectam.

Speranta

Ce multe se aduna intr-o viata de om.


Sunt tanar si totusi ma simt ca si cand nu as mai avea de aratat nimic, de simtit. Stiu ce inseamna dragostea adevarata, tradarea, gelozia, infantilismul, generozitatea, minciuna; tot ce poate un om sa arate.


Ma simt atat de mic, de neinsemnat si, totusi, candva, a fost si momentul meu de glorie, de maretie. Cand trebuia sa strig din toti rarunchii, eu am facut asta, eu sunt autorul. Sunt si eu cineva.


Cred cu tarie ca dragostea si sentimentele, in general, au fost facute special ca noi, rasa umana sa nu fim singuri. Cel mai mare dusman al omului este omul insusi.


Spuneam ca ma simt gol pe dinauntru; cred ca, de fapt, este frica de singuratate. Candva va fi iar momentul meu...

Autor: Neptun.

Nota pentru autor: Multumesc pentru aceste randuri si pentru acordul oferit de a le publica.

Un an nou sau unul care acum trece?

"A trai inseamna timp?
Timpul este tot ceea ce nu intelegem?
Timpul este tot ceea ce nu suntem noi?
Exista timp acolo unde nu este nimic altceva?" (Nichita Stanescu)




Deja-vu sau nu... iata ca ma aflu din nou aici, scriind ultima postare din anul acesta.


Parca ieri ma gandeam ce imi doresc sa realizez in noul an. Ei bine, cu tot ceea ce am realizat, mai mult sau mai putin, timpul a fost necrutator si ne-a adus iar sfarsitul unui an in fata ochilor.


Timpul este cel care ne provoaca mereu la ceva nou: aspiratii noi, ganduri noi si chiar fapte noi. Putem sa ne propunem si la acest final de an cate ceva: sa fim mai buni, mai darnici, mai intelepti, mai harnici, mai increzatori in fortele proprii si mai iubitori decat pana acum. Sa invatam sa apreciem natura, oamenii de langa noi, iar mai pe scurt --> tot ceea ce ne inconjoara.


Timpul exista, chiar daca nu-l vedem sau nu-l simtim intotdeauna. Timpul este cel care ne invata anumite lucruri in viata. De asemenea, tot el este cel care ne ajuta sa ne implinim visele.


La multi ani 2011 !!

Analia Selis - Trichi, trichi

A fost odata ca niciodata
Intr-o dimineata in Betleem
O situatie foarte curioasa, prea somnoroasa
Prea nu stiu ce?
Era Iosif in tamplarie
Trichi trichi zboara rumegus.
Cand deodata ca niciodata
I s-a facut somn si-adormit pe plus.




Ref (x 2): Trichi trichi zboara rumegus.

Si-ntr-un vis un inger i-a spus ca vine pentru micutul Isus.




Si Maria-n Bucatarie
Ii pregatea micul-dejun
Cand deodata ca niciodata
I s-a facut somn si-adormit in puf.
O vacuta treaza si plina
Se pregatea sa iasa din grajd

A cascat si-asa dintr-o data

A intrat intr-un somn de neuitat.

Ref (x 2): Trichi trichi zboara rumegus.

Si-ntr-un vis un inger i-a spus ca vine pentru micutul Isus.

A fost odata ca nicioadata
Intr-o dimineata in Betleem
Toata lumea-a intrat intr-un somn
Intr-un trumet pusi intr-un trichitel
Lumea spune ca pe o seara
Alba si lunga pana-n cer
Ingerasul a coborat cu vestea
Pe care si tu visezi.

Ref: x 5.

Trichi trichi zboara rumegus. (bis x 2)
Si-ntr-un vis un inger i-a spus ca vine pentru micutul Isus. (bis x 3)

Your song

 

A beautiful song,

A wonderful feeling.

Thank you

For making me feel the way I do.

Such a great thing

To have you close to me.

Boy, I miss you so

When you're not here.

This is my point of view...

A beautiful song,

A wonderful feeling.

I really thank you!

Feelings

Have you ever felt

What I feel today?

Being by your side

Brightens up my day.

When I look into your eyes

And when I hold your hand,

The whole world just - stops!

And I think this moments should never end!

S-a mai stins o voce de exceptie...

14 iulie 2010... Ziua de nastere si totodata ziua decesului Madalinei Manole, la doar 43 de ani.


Femeie implinita si in plan profesional (a avut succes incepand cu prima melodie si pana la ultima de pe albumul pe care l-a scos recent pe piata) si familial (a avut parte de o minune, la care spera de ani intregi: un baietel, care acum are varsta de 1 an), cel putin asa vedeam noi... insa, iata: realitatea pare sa fie alta. Ziarele spun ca si-a motivat sinuciderea cu mesajul ca "nu se mai simtea frumoasa".

Imi amintesc si acum ca pe la varsta de 3, 4 ani, nu mai stiu exact, eram cu ochii cat niste cepe de mari, uitandu-ma la televizor, urmarind-o pe Madalina si ascultandu-i piesele ce erau difuzate pe atunci. Pot spune ca am crescut cu melodiile ei, mi-a placut mereu. I-am ascultat muzica pana astazi si o voi asculta in continuare.


Printre cele mai frumoase melodii ale ei se numara: "Fata draga" (melodia de debut), "Ei si ce", "Te-am vazut, mi-ai placut", "Un dans", "Da, te iubesc", "Marea dragoste".



Asculta mai multe audio Muzica



Asculta mai multe audio Muzica



Asculta mai multe audio Muzica


Dumnezeu sa te odihneasca in pace, "fata cu parul de foc" !!

Poezie despre...

Poezie despre...

Despre ce am vrea sa fie

Sau despre ce este, de fapt...

Azi sunt mica,

Maine-s mare,

Dar cui ii pasa

De opinia mea, oare?

Observ vantul

Cum imprastie ura,

Privesc apa

Cum spala iubirea.

Mi-ascult gandul,

Care-mi sopteste usor:

"Intocmai ca vantul,

Totu-i trecator."

Ii dau crezare

Si-nchid grelele pleoape,

Alunec prin visare,

In eternitate...

Calator

Sunt doar un simplu calator

In lumea asta mare,

Pamantu-ntreg il inconjor

Cu-o singura visare.

Cred doar in vise si-n amor

Si viata mi-o petrec,

Pe-aici ca simplu calator,

Iar clipele-mi, ca vantul trec.

Ma-ntind in iarba si masor,

Cu gandul, viata mea,

Sunt doar un simplu calator

Cum nu e nimenea!