Sunt tanar si totusi ma simt ca si cand nu as mai avea de aratat nimic, de simtit. Stiu ce inseamna dragostea adevarata, tradarea, gelozia, infantilismul, generozitatea, minciuna; tot ce poate un om sa arate.
Ma simt atat de mic, de neinsemnat si, totusi, candva, a fost si momentul meu de glorie, de maretie. Cand trebuia sa strig din toti rarunchii, eu am facut asta, eu sunt autorul. Sunt si eu cineva.
Cred cu tarie ca dragostea si sentimentele, in general, au fost facute special ca noi, rasa umana sa nu fim singuri. Cel mai mare dusman al omului este omul insusi.
Spuneam ca ma simt gol pe dinauntru; cred ca, de fapt, este frica de singuratate. Candva va fi iar momentul meu...
Autor: Neptun.
Nota pentru autor: Multumesc pentru aceste randuri si pentru acordul oferit de a le publica.
