Ultima zi a anului 2009

Cand ma gandesc la faptul ca a mai trecut un an, ma-nfior. Timpul trece atat de repede, si, de cele mai multe ori, trece pe langa noi, lasand o singura amprenta: aceea ca "a fost".


Daca ma gandesc mai bine, n-am realizat prea multe anul acesta, dar cum in fiecare an avem noi asteptari si mai mari de la urmatorul, sper sa ating mai multe scopuri.
Viata e un fel de teatru de papusi, in care noi, oamenii, suntem marionetele, iar cineva se joaca cu noi.


Azi, unii abia se nasc, altii mor; unii sunt copii, altii au imbatranit deja; unii sunt veseli, altii, insa, tristi. Tu in care categorie te incadrezi?


Faptul ca s-a mai sfarsit un an nu trebuie sa ne intristeze, ci mai degraba sa ne bucure. Odata cu aceasta au loc schimbari (in bine, speram), noi inceputuri, noi scopuri, noi iubiri (de ce nu?) etc. etc.


Acum... in incheiere as vrea sa va doresc un an cat mai bun si plin de bucurii si succese pe toate planurile si niciodata nu uitati sa iubiti si... in special sa iertati !!


La multi ani, tuturor !!

Titlu !?

Scriu pentru că-mi place,
Vorbesc pentru că pot,
Ascult pentru că e plăcut,
Privesc în jur şi admir,
Dăruiesc pentru a aduce bucurie,
Cânt pentru a-mi evidenţia fericirea sau pentru a-mi alunga tristeţea,
Alerg pentru că mi-e teamă,
Aştept pentru că asta trebuie să fac,
Sper pentru că speranţa moare ultima,
Plâng pentru că mi-e dor,
Zâmbesc pentru că sunt fericită,
Uit pentru că e firesc,
Îmi amintesc pentru că e special,
Trăiesc pentru că asa-mi e dat,
Iubesc pentru că e minunat!

Motive

Mi-am adus aminte de o zi in care am fost intrebata de ce tin acest blog si m-am gandit sa va spun de ce.




In primul rand, pentru ca imi face placere sa scriu si sa impartasesc ideile, parerile, supararile si bucuriile mele cu oameni carora le pasa.


In al doilea rand, nu doresc sa-mi fac o cariera din asta, asadar nu urmaresc sa am mii de comentarii sau milioane de cititori. Fiecare e liber sa citeasca ce vrea.


Si in al treilea rand, pentru ca asa vreau.


Alte intrebari?

Fericirea... De unde facem rost de ea?

Fiecare om are propria definitie a fericirii. Unii cred ca fericirea consta in bani cat mai multi, in a avea o masina cat mai luxoasa si un telefon de ultima moda; altii cred ca daca ies la intalnire cu X sau cu Y sau daca le reuseste ceva, sunt fericiti. Problema care se iveste, insa, este: mereu vrem ceva in plus, acel "ceva" care sa ne faca pe deplin fericiti, chiar daca o mare parte din dorintele noastre se implinesc (asta demonstreaza cat de egoista e firea umana. Niciodata nu suntem multumiti).


J.Freedman a spus: "Daca te simti fericit, esti fericit! Asta e tot ce inseamna acest termen."


Placerea este de moment. De ce? Pai in momentul in care obiectul placerii lipseste, se instaleaza nefericirea.


Fericirea este in stransa legatura cu senzatiile psihologice. Auzim mereu pe cineva spunand: "sunt fericit pentru ca... am un iubit, am un prieten, am realizat ceva" etc. Acestea ne leaga mereu de exterior, iar fericirea adusa impreuna cu ele, este si ea temporara, trecatoare.


Bucuria, insa, se gaseste in adancul sufletului fiecaruia. Depinde numai de noi insine sa o gasim.


Putem sa trezim aceasta stare de bucurie existenta in fiecare dintre noi, admirand natura, fiind relaxat, receptiv, deschis, daruind momente de bucurie celorlalti, fiind impacat ci tine, cu oamenii, fiind tu insuti si nu in ultimul rand, infruntand nefericirea.

Pff.. grea viata de femeie

De ce? Pai sa va spun: azi am umblat prin 5 magazine dupa o pereche de pantofi.. Intr-un magazin era o pereche draguta, cu tocul nu prea inalt (numa' buni). Ii probez (erau 37); imi erau largi. Spre "bucuria" mea, era si ultima pereche, asadar am ramas fara ei. La finalul zilei, mi-am dat seama ca de fapt nu am gasit nimic. Ce fericire (ah, ironia asta!). Sa va spun partea mai funny: in toata "sesiunea" de cumparaturi, eu eram pe tocuri! Deci nu va inchipuiti ce chin pentru picioarele mele.


Ajung in sfarsit acasa.. Nici nu va dati seama ce bine m-am simtit cand am vazut un scaun, de m-am putut aseza. Divinitate !!


De ce s-au inventat pantofii cu toc? Sa ne dea noua, femeilor mai multa bataie de cap? E atat de comod si de placut sa umblii in adidasi, balerini, sandale, slapi, etc.


De multe ori, cand ies la plimbare... observ unele tipe, zici ca-s luate din revistele de moda: slaaabe, cu una-alta la vedere, cu tocuri de 10 cm si numa ca nu-si rup gatul. Pai cand vezi o tipa umbland asa ciudat, te intrebi oare ce are, dupa care observi cuiele alea infipte parca in talpa si iti dai seama de unde si umblatul ala... razi putin (mai mult) dupa care simti o stare de compatimire si te intrebi daca i s-a spart cumva oglinda de acasa.