Asadar, tema era frumosul: as incepe prin faptul ca limbajul articulat, in general, asemeni unitatilor de masura si nu numai (lista poate continua 2 ore), sunt conventii prin care ne exprimam. In schimb, fiecare percepe altfel lucrurile: incercati, spre exemplu, sa explicati culoarea rosu (stim cu totii ca rosu e rosu dom'le, dar incearca sa explici asta unui orb) cat despre culori, fiecare percepe verdele spre exemplu in alt fel, iar conventia este cuvantul ''verde'', cuvant format din alta conventie si anume alfabetul care nu reuseste sa exprime nici pe departe sentimentele sau trairile individuale.
Unde voiam sa ajung de fapt: frumosul, il percepe fiecare in modul sau si sunt convins ca suntem capabili sa recunoastem frumosul chiar si in natura moarta fara sa ne imprime un sentiment negativ. Personal, consider ca suntem inconjurati in permanenta de ''frumos'', fiind pana la urma, mai degraba o stare de spirit nu o individualizare, un sondaj de opinie, prin care fiecare isi spune parerea despre un obiect (ex: daca 10 persoane spun ca un obiect este urat nu inseamna ca este asa la propriu; poate mai degraba nu starneste acea stare, dar acel unu care reuseste sa gaseasca ''frumosul'' in ''urat'' este blamat pentru incompatibilitatea cu ceilalti 10 si, pana la urma, asta ne face inumani):
1: faptul ca nu stim sa apreciem frumosul din noi si din jurul nostru
2: faptul ca minti bolnave au ajuns sa ne indoctrineze de-a lungul timpului in asa fel incat sa urmarim un tipar si sa nu mai avem pareri sau opinii referitoare la nimic (stii ca e urat un lucru, pur si simpu, dar nu reusesti sa explici de ce)... suntem permanent redusi la tacere de constiinta pentru simplul fapt ca vom fi pusi in contradictoriu cu tiparul
3: ajunsi la o anumita varsta deja avem conturata ideea de frumos, impusa in asa fel incat sa urmareasca anumite standarde, blocandu-ne capacitatea de ne intelege pe noi insine
Asadar, dragi prieteni, daca am reusi sa dam frau liber imaginatiei si am reusi sa scapam de doctrina, am reusi atat sa gasim frumosul in uratul impus de sistem, cat si sa ne amplificam acea stare de frumos in noi insine, automat vom reusi sa evoluam ca rasa. Un inceput bun ar fi sa spui ca nu iti place, nu ca e urat, la fel cum ar trebui sa incerci sa gasesti '' frumosul'' din acel urat
Nu am idee cati dintre voi au reusit sa urmareasca ideea. Sper sa nu fi speriat pe nimeni cu exprimarea greoaie si stearsa. Asadar, cautati frumosul din voi si amplificati starea.
O sa inchei acest articol cu o intrebare: Care a fost ultima oara cand te-ai bucurat de frumusetea unei pietre, a unui pom, a unei crapaturi in pamant.... cand te-ai bucurat ultima oara de frumusetea geometriei unui fruct sau a corpului uman???
