Sfarsitul vacantei

E marti. Maine se merge din nou la scoala. Parca imi lipsea acest "ritual". Cat am asteptat momentul asta: imi voi putea stresa profesorii din nou. Imi place cand ii vad in starea in care raman fara cuvinte si nu au ce face. E amuzant.

Singurele lucruri de care mi-e putin groaza, sunt tezele care urmeaza, mai ales cea la romana. Asta-i cea mai stresanta, ca nu stiu niciodata ce-mi pica. Si, bineinteles, vacanta asta n-am invatat nimic [de fapt, in nici o vacanta nu invat nimic]. Eh, asta e!

Hehe, mi-am amintit ceva: nu doar profii vor fi "victimele" stresului meu, ci si cativa colegi. Exista atat de multa invidie in unii, ca de multe ori chiar ma intreb cum naiba pot trai cu ei insisi. Eu una, daca as fi in locul lor, cred ca as innebuni. Nu-i pot intelege. Oricum, vor ramane ei cu invidia, singurul lucru de care sunt capabili. Lor nu le pasa daca nu le merge bine, atata timp cat nici celuilalt nu-i merg lucrurile bine; ba chiar sunt fericiti. In cazurile astea, de obicei, spun "Get a life, people!".

Mi-e dor de cateva persoane; mi-e dor sa fiu in ore si sa ma uit la ceas din minut in minut asteptand pauzele; mi-e dor sa chiulesc de la vreo ora (acasa n-am de la ce chiuli; eventul de la vreo ora de somn), doar ca sa nu-l vad pe profesor (ca daca-l vad, imi vine sa-i dau in cap).

Sunt atatea lucruri mici care transforma scoala in ceva grozav. Sunt atatea "pitzipoance" care incearca sa ascunda acest lucru si bineinteles ca nu reusesc, ceea ce le face penibile.

In pauze, rasuna din 5 parti (pe putin), 5 melodii diferite (ba niste tobe de la ceva melodie hard rock, ba un lalait a la Gutza, ba trance..) si atunci te hotarasti sa iti iei iPod-ul, mp4-ul, telefonul (dupa caz), sa-ti pui castile in urechi si sa-ti asculti propria muzica.

In orice caz, cu toate aceste lucruri mai mult sau mai putin stresante, numai de noi depinde cum ne simtim la scoala. So, have fun & don't let stupid people who don't matter to bring you down!