Join us on moodwheel!

Dear friends,

we’re happy to share with you a website that some of our colleagues (students and medical residents) have been working on for over a year now: http://www.moodwheel.com/  - an innovative social community - where you can get customized recommendations to your mood, share your experience, express your creativity and much more. Most importantly for you, it provides dedicated Chatrooms for social interaction regarding various medical conditions.  Also, it is a place where you are more than welcome to share your Events, so that medical students from all over the world could be informed about such initiatives.

Thank you for sharing this.

Best wishes, moodwheel team.

Cântec

Oricât aș căuta

O melodie a-ți da,

Niciuna din lume

Nu spune destule;

Niciuna nu știe

Ce-nsemni pentru mine;

Niciuna nu simte

Ce am eu în minte.

De-ar fi să pot, de-ar fi să știu

Versuri de melodii să scriu,

Pe toate le-aș epuiza

Și numai ție le-as dedica.

Dar cum nu pot, dar cum nu știu

Versuri de melodii să scriu,

O mică poezie

O voi dedica acum... ție.

Curând

De-o vreme îmi repet încontinuu că, într-o zi, totul va fi bine. 

Și va fi!

I met you

I met you on a rainy day,

I felt attracted by your curly hair.

I've been thinking about you since,

Until you came back and fulfilled my dreams.

Radio Napoca FM

Înființat de curând, prin preajma zilei mele de naștere (undeva pe la început de aprilie), Napoca FM a devenit postul de radio pe care-l ascult zi de zi. Nu 24 din 24, dar câteva ore pe zi cu siguranță.
Luni, 2 iulie, am fost la sediul lor pentru a depune un CV și a da o probă de voce, pentru practică. Pentru faptul c-am ajuns luni acolo, trebuie să-i mulțumesc Ancăi (sau, cum îmi place mie să-i spun, don'șoara Scutelnicu -- am să profit de apelativul ăsta până se mărită, promit solemn), deoarece ea a fost cea care mi-a spus despre asta.
Revenind... la sediul acestui post de radio am cunoscut mai mulți oameni, extrem de simpatici și voioși. Mi-a plăcut atmosfera de-acolo și-abia aștept să-ncep colaborarea cu ei.

Napoca FM

Faptul că am absolvit Școala Radio și am ajuns să discut despre o colaborare cu cei de la Napoca FM, în scop de practică, mă fac să fredonez tot mai des versurile melodiei celor de la Vama, 18 ani:

„Visele mele se împlinesc

Cât bat din palme sau cât clipesc

[...]

Lume cât te iubesc

Sufletul mi-e bombă, explodez

Vise în mii de părți

Vi le fac cadou, împliniți-le voi

Visul meu îl trăiesc chiar acum!”

La un moment dat cineva mi-a spus că ar trebui să am vise mai mărețe decât terminarea Școlii Radio cu note frumoase. Ei bine, ideea e că, într-adevăr, am vise mult mai mărețe; să ajung în acest punct a însemnat pentru mine începutul visului. Până să-l împlinesc... mai durează câțiva ani.

Școala Radio

Școala Radio

Am aflat de existența proiectului Școala Radio pe data de 27 aprilie a acestui an, dintr-un anunț primit pe mail. Anunțul aducea la cunoștință că pe 1 mai se va desfășura etapa de selecție pentru cel de-al 3-lea stagiu al proiectului. Fiind înnebunită după tot ceea ce ține de radio, am spus că merg la selecție, văd care e treaba, dacă intru - bine, dacă nu intru - și-așa e bine. La câteva zile după aceea am aflat că am fost acceptată să particip. Încântare maximă!
Proiectul Școala Radio se constituie din 6 module (programe, știri, muzical, producție, marketing, etic și juridic), în total 120 de ore de pregătire, în weekend-uri. Pe limba noastră asta înseamnă, oareșcum, să îți „pierzi” între 4 și 6 ore din weekend-uri, timp de aproximativ 3 luni. Totuși, din proprie experiență, aș putea să vă spun că acestea nu sunt pierdute absolut deloc. Fiecare oră, fiecare minut, chiar fiecare secundă... se merită!
Primele 4 module au fost, în proporție de >90%, practice. În timpul cursurilor învățam să lucrăm la butoane, să scriem și să citim știri, să prezentăm emisiuni, să creăm jingle-uri/promo-uri/hit-mix-uri ș.a.m.d. Era super fain. Atmosfera era permanent încărcată de emoțiile fiecăruia dintre noi, de frica de-a nu strica pe la butoane ceva și, în același timp, de bucuria de-a fi acolo. Ultimele 2 module au fost, în mare măsură, teoretice, însă au cuprins zeci de noțiuni interesante și care, într-o bună zi, ne vor folosi (chiar dacă acum nu prea ne dăm seama unde și când).
Personal, am realizat că, participând la Școala Radio, am avut numai de câștigat: i-am întâlnit pe tutori (Bogdan Calu - programe; Cătălin Fartaeș - știri; Marcel Platon - muzical; Cătălin Nunu - producție; Ioana Grindean - marketing; Viorel Nistor - etic și juridic), niște oameni minunați, cărora le mulțumesc că au avut răbdare cu noi și au avut bună-voința de-a ne împărtăși atâtea lucruri minunate; mi-am cunoscut colegii mai bine și ne-am împrietenit; am învățat multe lucruri într-un timp relativ scurt și chiar mi-am petrecut weekend-urile făcând ceva folositor și amuzant în același timp.
Dacă vreodată m-ar întreba cineva de-aș trece iar prin experiența aceasta, cu siguranță aș spune „DA!”. Pentru că merită!

Vă mulțumesc!

Sesiune

Sesiune, sesiune,

Cea mai cruntă noțiune,

Învățat până de seară,

Vreau să dorm odată iară.

                                               (adaptare după Imnul Studenților - Alin Ciun)

(Vă regăsiți? Eu cam da...)

După cum bine se știe deja, sesiunea ne cam bate la ușă (unora; altora le-a năvălit deja în case).  Eu urmează să mai am cinci examene, următorul fiind marți, urmat apoi de altul, vineri și o lucrare de predat, pe 8 februarie. Aseară m-am apucat și eu să-mi însușesc niște idei generale, pentru cel de Genuri Jurnalistice. Nu pare greu. Aici oricum, contează practica, teoria mult mai puțin, deși cartea ”Gen, text și discurs jurnalistic” are doar vreo 400 de pagini. În privința lucrării pe care o am de predat, nu știu încă subiectul pe care vreau să-l dezbat.
Eu vorbesc acum de prima sesiune din viața mea. Încă nu știu exact ”cu ce se mănâncă”, dar am să-mi completez părerea în privința aceasta imediat după ce termin. Stresul este și, în același timp, nu este mare. E mare, deoarece sunt foarte multe noțiuni noi, dar nu e mare fiindcă materia nu e chiar așa multă, la majoritatea cursurilor. Există totuși unul care mă sperie la culme, ori de câte ori mă gândesc la el. E vorba de Comunicare Vizuală.
În perioada asta fiecare student speră să nu ajungă la restanțe, visează la asta. Și eu sunt în aceeași situație. Mă gândesc ce bine mi-ar fi dacă 2 săptămâni încontinuu doar aș lenevi, dormi și petrece, ca apoi să pot începe cel de-al doilea semestru în forță. Deși sesiunea, practic, încă n-a început, eu deja îi aștept cu nerăbdare finalul.
Pe facebook văd zilnic, zeci de studenți care postează diferite imagini sugestive în privința stării pe care o au sau punctului la care au ajuns cu învățatul. Așa-zisele citate proprii, privind părerile lor față de diferite materii sau stadii, ocupă și ele mare parte din spațiul profilurilor utilizatorilor. Exemple: „'Matematici aplicate în economie' - să te ia naiba!!”; „Escape the Facebook !!! :))) Go back and learn”; „I always realize how much beauty there is to see in the world... when i have to study for exams. X_X”. Aceste citate aparțin câtorva dintre prietenii mei, dar cu siguranță și voi îi aveți pe ai voștri și nu trebuie să stați foarte mult să căutați până dați de niște exemple asemănătoare.


Și totuși... mi-e atat de greu și de ciudat să scriu acum despre facultate, despre cum mă simt în raport cu ea, despre cum văd viitorul apropiat. Nu mă caracterizează foarte tare să vorbesc despre mine...


În încheiere, vă doresc tuturor spor la învățat, succes la examene și să ne vedem cu bine la petrecerile de după!!!

Reportaj - Reabilitarea Parcului Central din Cluj

Orice om care a vizitat Clujul, s-a plimbat măcar o dată prin Parcul Central „Simion Bărnuţiu”, acea oază de natură din mijlocul oraşului. O mare parte dintre localnici îşi petreceau clipe semnificative în acest parc, de la activităţi recreative până la nunţi.

Parcul Central a intrat în renovare în luna mai a anului trecut. Primăria a declarat că obiectivele cele mai însemnate ale renovării sunt: „Refacerea aleilor şi zonelor de acces în parc (amenajarea a 18 zone de acces în parc, din care 13 adaptate pentru persoanele cu dizabilităţi), delimitarea şi redarea unităţii estetice a spaţiului verde al parcului, refuncţionalizarea ansamblului prin dotarea cu obiecte de mobilier urban, adecvate sub aspect arhitectural, estetic şi istoric (care includ 232 de bănci, 7 cişmele de apă potabilă, 176 coşuri de gunoi, 5 indicatoare şi panouri de afişaj, 45 stâlpi de limitare acces auto), reabilitarea şi extinderea sistemului de iluminat public”. (primariaclujnapoca.ro)

Majoritatea persoanelor care îndrăgesc acest loc susţin că sunt mulţumiţi de procedura renovării parcului, în special datorită faptului că acesta va fi extins. De asemenea un impact favorabil în ochii oamenilor îl are şi iniţiativa de restaurare a fostului Cazino, aflat de ani buni în paragină.

În privinţa reabilitării parcului, Marius Bucur (23 de ani), afirmă: „Sunt mulţumit! Ceva mult mai modern atrage mai multă populaţie”.

„În principiu sunt mulţumit că se renovează, e un lucru bun că se face ceva în oraş, însă poate că felul în care acest lucru este făcut nu este cel mai plăcut. Dar înţeleg că nu e varianta finală cea în care ne plimbăm acum aşa că aştept cu interes să fie finalizat pentru a avea o opinie”, spune Mihai Floran.
Multitudinea arborilor din acest parc aveau puterea să ne ofere acea răcoare după care tânjim cu toţii în zilele toride ale verii.

Până acum câteva zile, nu am mai trecut prin parc de la începutul verii anului trecut, când au demarat lucrările de reabilitare ale acestuia. În prezent lucrările sunt în plină desfăşurare şi, mare mi-a fost mirarea când tot ce am văzut în jurul meu era de nerecunoscut. Dalele de beton au fost înlocuite de asfalt, în timp ce o mare parte din arbori au fost defrişaţi. Cei care au avut „norocul” să îşi păstreze locul în parc, au avut parte de un toaletaj complet. Executanţii lucrărilor sunt de părere că această toaletare nu este excesivă: „Arborii se toaletează în vederea întineririi coronamentului. În unele situaţii întâlnite în teren, care, din păcate, sunt frecvente la arborii din Parcul Central, trebuie intervenit şi pentru a elimina riscurile pentru populaţie în ceea ce priveşte posibilitatea de rupere a ramurilor principale. Acestea din urmă, precum şi axul bază, prezintă goluri pe interior, greu perceptibile înaintea intervenţiilor”. Şi dacă până să înceapă renovările, nu puteam să vedem tramvaiele trecând în timpul plimbărilor pe aleile parcului, acum aproape ca vedem până în apartamentele oamenilor din blocurile de peste Someş.

Părţile bune, precum şi cele mai puţin bune ale lucrărilor au fost observate de Paul (24 de ani) care susţine: „Este frumos din partea lor că au schiţat mai multe alei decât cele existente, spaţiu mai mult pentru plimbări, dar şi renovarea celor vechi. Totuşi, eu preferam ca aleile să fie pavate cu dale din piatră, nu asfaltate ca un drum. Nu-mi place deloc defrişarea ce au efectuat-o prin tot parcul, au ’chelit’ într-un mod barbar majoritatea copacilor, ca să nu mai vorbim că au tăiat o parte din copacii care erau lângă Splaiul Independenţei. Nu sunt la curent cu planul lucrărilor, dar sper că va fi refăcut şi malul lacului, care stă să se surpe, plus că este o mizerie de nedescris în el, când nu este apă...”. De asemenea, Cătălin Silipaş (21 de ani) subliniază: „Un lucru bun e faptul că pe lângă renovarea Cazinoului din centrul acestui parc, încearcă să niveleze zona... Un lucru rău ar fi ciopârţirea copacilor, fapt care a dus la a crea parcului o imagine sumbră”. Vasile Cristea, directorul Grădinii Botanice mărturiseşte celor de la CityNews: „Consider că parcul nu arată aşa cum ar trebui pentru un oraş ca şi Clujul. Tăierile sunt hidoase, nu merg nici pe tăieri de regenerare, nici pe tăieri de întinerire şi nici nu este o tăiere estetică”.
În plimbarea pe care am avut-o zilele acestea pe aleile parcului am putut vedea mai mulţi muncitori decât trecători, câţiva câini, însoţiţi de stăpâni şi niciun copil. Pustietate. Singurele sunete ce le puteam auzi erau zgomotul maşinilor care trec pe strada din vecinătate, larma drujbelor muncitorilor şi sunetul prăbuşirii ramurilor copacilor.
Locul de joacă pentru copii, care la finele renovării parcului, va fi legat în mod direct de acesta, momentan este înjumătăţit faţă de modul în care era acum câţiva ani. Tinerii nu sunt mulţumiţi de felul în care a fost reamenajat acesta ultima dată, pentru că topoganele, balansoarele şi bările de gimnastică au fost înlocuite cu obiecte de plastic, majoritatea destinate copiilor cu vârste cuprinse între aproximativ 3 şi 14 ani. Chiar din această cauză o tânără în vârstă de 18 ani, Patricia, mi-a declarat: „Nu sunt mulţumită de amenajarea spaţiului pentru copii, deoarece, în afară de topoganele accesibile tuturor, restul balansoarelor sunt pentru copii mai micuţi, iar ceilalţi nu se pot bucura de ele”. În privinţa acestui spaţiu, Cristiana spune: „Nu sunt mulţumită deloc de felul în care arată acum şi e un mare păcat că a fost stricat doar din ambiţia de a avea un loc lângă stadion. Copiii adorau acel loc şi până şi adulţii aveau amintiri plăcute din copilărie”. Nici Paul Grămadă (20 de ani) nu este mulţumit de felul în care este acum amenajat acest loc de joacă: „E foarte aproape de stadion şi când sunt meciuri, copiii nu se pot juca liniştiţi”.

Data: 10 ianuarie 2012.

Interviu - Valeriu Troșan

1. De unde și, în special, de când, pasiunea pentru muzica folk?

V.T: "Din vremea copilăriei; am fost născut și crescut în spiritul folk, o muzică în vogă prin anii '80."

2. De ce ați ales chitara în favoarea altor instrumente?

V.T: "Deoarece la vârsta de 6 ani am primit prima chitară, Orfeus. După câțiva ani am regăsit-o și am început să învăț să cânt la ea."

3. Când v-a venit ideea festivalului "Invitație la Castel"? Și de unde ideea numelui?

V.T: "Eram prin anul 2006, într-o tabără din cadrul unui proiect al asociației. Încheiam un program de cântece și constatam în acea vreme, ca liceenii erau atrași de acest gen muzical, în special datorită faptului că era poezie; acea poezie din spatele cântecelor.

            Referitor la numele festivalului, 'Invitație la Castel': castelul înseamnă, în primul rând, aspirație. În muzica folk, ideea de castel se întâlnește în multe creații, precum 'Om bun', Dan Andrei Aldea şi 'Castelul', de Adrian Păunescu. De asemenea, acest nume ne duce cu gândul la vremurile trecute, în care oamenii colindau țara dintr-un capăt până în celălalt, susținând cântări, în special la castele."

4.Cum vi s-a părut organizarea festivalului de anul acesta, în comparație cu cea de anul trecut?

V.T: "De fiecare dată începem o provocare, legat de faptul dacă îl facem sau nu. Totul pornește de la resurse. În fiecare an există recitaluri noi, concurenți diferiți. Unii concurenți care au participat la ediții trecute, vin la recital în deschiderea ediției curente sau participă la alte festivaluri prin țară.

          Nu consider că anul acesta a fost mai greu de organizat acest festival decât anul trecut, pentru că noi urmăm un șablon, trecem în revista fiecare posibilitate și vedem cât de amplu îl putem face."

5. Ce părere ați avut de concurenți?

V.T: "Ca în fiecare an, pe scenă urcă oameni foarte talentați și ni s-a confirmat lucrul acesta și în cadrul unui recital la USAMV (Universitatea De Științe Agronomice Și Medicină Veterinară), când toți interpreții au uimit publicul.

         Câștigătoarea concursului din cadrul festivalului Invitație la Castel de anul acesta, Mara Bisziok, este o persoană care transmite căldură, frumusețe și care are ceva de zis."

6. Ce invitați plănuiți să aduceți pe viitor pentru recitaluri?

V.T: "Încercăm în fiecare an să aducem recitaluri noi, dar îi invităm și pe cei care ne țin recitaluri an de an, precum Emeric Imre, Ioan Onișor, Ionuț Mangu, Magda Puskas, deoarece suntem o întreagă echipă. Anul trecut a fost invitat Mircea Vintilă, în timp ce anul acesta a fost alături de noi și Dinu Olărașu."

7. A fost greu să convingeți juriul să participe la acest eveniment? Ce părere au avut aceștia, în ansamblu, de festival?

V.T: "Nu a fost greu, deoarece majoritatea dintre ei au făcut parte din întreaga organizare, de la început. Emeric Imre ne-a bucurat cu jurizarea sa încă de la prima ediție a festivalului și este o persoană foarte potrivită pentru acest lucru. Florin Toloargă, autor și interpret de muzică folk, membru al cenaclului 'Altfel', a fost, de altfel, președintele juriului; un om, înainte de toate, drept, autorizat să își dea cu părerea. Din partea organizatorilor au mai jurizat și Laura Troșan și Magda Puskas.

         Ei au prezentat clasamentul și au fost unanimi în privința acordării premiilor. Noi dorim să urce pe scenă cât mai mulți tineri talentați; acesta este scopul festivalului nostru, să găsim cât mai multe talente și, chiar pot să spun, că din acest punct de vedere, scopul a fost atins mereu."

8. Aveți eventuale alte locații pentru evenimentele viitoare?

V.T: "Până în prezent, festivalul s-a desfășurat în 3 locații: Colegiul Racoviță, sala de spectacole a Cercului Militar și sala Auditorium Maximum, din incinta Colegiului Academic."

9. Ce idei doriți să promovați prin acest festival?

V.T: "În principal dorim să promovăm muzica folk, deoarece interpreții acestui gen muzical sunt foarte rar invitați la un concert de sine stătător. De asemenea, folkul este nemaipomenit, iar cei care 'aderă' la muzica folk sunt la fel de cool precum ceilalți. Și, nu în ultimul rând, mai dorim să promovăm ideea de voluntariat; întreaga echipă participă la eveniment ca voluntari. Dorim să atragem studenți, profesori și nu numai, care în mod deliberat, din timpul lor liber și uneori din propriul buzunar, ajută festivalul. Cu toții încercăm să construim un eveniment, de aceea lucrăm în echipă."

10. Folkul are o istorie destul de lungă, însă în rândul tinerilor din ziua de azi (a majorității), parcă începe să dispară. Ce mesaj aveți pentru aceia să-și îndrepte atenția spre acest gen de muzică? (personal am avut o experiență în care oamenii au întors capul privind ciudat înspre mine cand am început sa fredonez  melodia 'La o cană cu vin', a Magdei Puskas).

V.T: "Acea experiență de care mi-ai spus, îmi amintește de o scenă dintr-un film românesc, 'Prea târziu', în regia lui Lucian Pintilie; un film despre viața minerilor din Valea Jiului, unde într-o cantină, unde luau masa foarte mulți mineri, au venit 3 tineri, îmbrăcați în smoking și au început să cânte. Pe fetele întoarse către ei, se citea uimirea și, în mai puțin de câteva minute, s-a lăsat o liniște completă.

        Le e greu să înțeleagă că apartenența la genul acesta de muzică nu-i face mai slabi față de alții, care ascultă alte genuri. În schimb, muzica folk trebuie cunoscută. Părerea mea este că oamenii ar trebui să asculte întâi și abia apoi să hotărască dacă le place sau nu. Muzica folk este un suport pentru versurile poeziilor, însă în lumea în care trăim, pare că nu mai avem timp de metafore. Anii vor trece, muzica folk va merge înainte, în timp ce hiturile actuale nu vor mai fi mediatizate la fel."

11. Cum s-a desfășurat procedura de promovare pentru că din câte am observat anul acesta nu a avut amploarea celei de anul trecut?

V.T: "Festivalul nu a făcut niciodată exces de zel în promovare, deoarece aceasta aduce multe costuri. Dacă nu ai persoane implicate, e greu să promovezi. Sigur că promovarea de anul acesta a fost insuficientă, deoarece au apărut piedici și în rândul invitaților, care la început au confirmat, iar pe urmă au contramandat. La anul vom încerca să promovăm evenimentul din timp."


Data: 7 ianuarie 2012.

Review - Cofetăria Carpaţi Cluj

Prima experienţă în cofetăria Carpaţi, după marile renovări care au avut loc în decursul acestui an, a fost una eşuată. Părere care mi-este susţinută de încă trei prieteni.
Am aflat acum câteva zile că această cofetărie, pe vremuri foarte drăguţă, are câteva specialităţi în plus faţă de cele cunoscute anterior: o diversitate însemnată de prăjituri, patiserie, vin fiert de 4 tipuri (simplu; apple brown sugar - măr, zahăr brun, scorţişoară; rosemary - rozmarin, clove - cuişoare). Aşadar, ne-am adunat patru persoane şi am hotărât să încercăm varietăţile de vinuri. Stupoarea a apărut însă pe feţele noastre când am zărit meniul cu preţurile: 7,5 lei vinul fiert simplu şi 9,5 lei vinurile fierte aromate. Dacă tot am venit, am hotărât să testăm "performanţele" celor de aici în prepararea vinului fiert şi am comandat, pe lângă restul produselor şi un Apple Brown Sugar Wine (pentru noi clasicul vin fiert cu măr şi scorţişoară, pe care îl alegem în majoritatea localurilor pe care le frecventăm). Problema apare, însă, aici. La preţul acela şi descrierea atât de siropoasă a produsului, credeam că va fi ceva cu adevărat special, dar ceea ce ni s-a oferit a fost cu totul altceva decât ne aşteptam. Nici urmă de măr sau praf de scorţişoară la suprafaţa lichidului din pahar. Chiar mă întreb cum a primit licoarea acel gust vag de scorţişoară. Nu-mi explic încă nici la ora actuală. Pe lângă toate acestea, atmosfera a fost undeva la nivelul 2, pe o scară de la 1 la 10. Designul pe care l-a căpătat această încăpere după renovări a transformat clasicul Carpaţi într-o cofetărie care nu are nicio legătură cu realitatea şi este, parcă, un spaţiu sufocant. Noroc că nu era multă lume pe-acolo. Altfel îţi părea că parcă nu ai loc nici să te deplasezi dintr-o parte în alta.
Astfel, pentru noi a fost prima şi unica seară petrecută în cofetăria Carpaţi.

Cam așa arăta vinul despre care vă vorbeam mai sus

Update - E timpul să patinăm...

...când vor avea chef cei care amenajează patinoarul.
În postarea "E timpul să patinăm" v-am spus că deschiderea a fost amânată. Totuşi azi încă nu era gheaţa pregătită. Mai e nevoie de câteva straturi de apă ca să se poată patina.
Până la urmă curiozitatea mea este de ce se întârzie atât? Cine este responsabil pentru asta?

În ajun de Moş Nicolae

Azi am avut marea bucurie de a-mi petrece nişte ore semnificative în prezenţa celor mai apropiaţi prieteni. Nu ştiu cât de mult vă pasă vouă, însă pentru mine au fost nişte clipe foarte importante.
Localul, de asemenea, a avut o mare influenţă asupra acestui "fenomen", deoarece este unul din puţinele în care mă simt efectiv bine. Pentru asta, trebuie să îi felicit pe cei din Old Shepherd Pub (str. Matei Corvin, nr. 18). Vă mulţumesc că-mi faceţi serile frumoase ori de câte ori trec pe acolo!

Ce filme vedem zilele acestea?

Charlotte's Web, The Parent Trap, Mary Poppins, The AristoCats, Little Women, Peter Pan (sau chiar Finding Neverland) sunt doar câteva din filmele pe care îmi doresc să le văd iar.
Oamenii, în zilele noastre, vor doar filme noi, tot ce a apărut de curând; unii ar vrea să vadă în premieră filme care nici măcar n-au apărut încă, deşi istoria filmului este foarte lungă şi plină de comori. Există zeci de filme de excepţie, de orice gen; trebuie doar să ştii unde să le cauţi.
Eu, personal, sunt mai mult decât încântată de filmele vechi (şi nu numai). Ideea principală e că îmi plac filmele bune: un fir epic intersant, care să capteze atenţia, în raport cu actori potriviţi, care să interpreteze cu stil rolurile ce le sunt oferite. De asemenea, grafica şi decorurile au şi ele un rol foarte important în cadrul unui film. Lăsând asta la o parte, vreau să vă propun o serie de filme ce merită văzute (şi revăzute) în perioada aceasta, foarte apropiată Crăciunului.

Ana Maria - Să dăruiesc

Îmi amintesc acum, tot ce-a trecut şi ce-am ales

Aproape când mi-erai, ce greu erai tu de-nţeles

Şi vântul ţi se joacă-n păr

Şi toată lumea vrei s-o ai

Şi să visezi cu ochi deschişi,

Dar nu ai învăţat să dai.

Tu ştii să mângâi şi să râzi,

Dar nu ai învăţat să ierţi

Şi totuşi vreau să fiu a ta.

Refren:

Aş vrea să ştii cât mi-e de greu să te iubesc.

Aş vrea să vezi în ochii mei că sunt la fel.

Eşti singurul la care pot să mă gândesc.

Mai mult de-atâta nu pot eu să dăruiesc.

Hai să încercăm şi o vreme să uităm

Şi să ne avem aşa fără să-mpărţim nimic

Lumea e alt-undeva, ei se luptă şi înving

Vino cu mine nicăieri...

Refren (x2):

Aş vrea să ştii cât mi-e de greu să te iubesc.

Aş vrea să vezi în ochii mei că sunt la fel.

Eşti singurul la care pot să mă gândesc.

Mai mult de-atâta nu pot eu să dăruiesc.

E timpul sa patinam

Dragi cititori, pasionaţi (sau nu neapărat) ai patinajului, postarea aceasta vi se adresează.
După cum majoritatea persoanelor, care locuiesc acum în Cluj, ştiu, patinoarul Club Arena, situat în Piaţa Unirii, ar fi trebuit să fie deschis publicului încă de ieri. Totuşi, cei care se ocupă de aranjarea lui au avut grijă să nu fie gata la timp, astfel încât, deschiderea sa va fi amânată până pe 6 decembrie (din câte mi s-au spus), iar programul va fi zilnic, între orele 10.00-22.00.
Aşadar, toţi cei care doriţi să patinaţi marţi, după ora 18.00, ne vom întâlni (mai mult ca sigur) pe acolo.

Sfat pentru persoanele care ştiu patina, le place şi vor s-o facă des iarna aceasta şi cele viitoare, dar NU au patine: ştiu că este relativ comod să le închiriezi, dar pe lângă faptul că nu e tocmai sănătos, nu e nici ieftin (şi uneori nici nu găseşti măsura ta). Preţul închirierii patinelor este de aproximativ 10 lei, intrarea 15 lei pentru adulţi, iar 10 pentru copii (cel puţin în 2010 aşa a fost). Dacă stăm să facem un calcul elementar, rezultatul ce-l primim e următorul: 25 lei/sesiunea de aproximativ 2 ore. Patinatul o dată la două săptămâni înseamnă deja 150 lei/3 luni de iarnă. Ia calculaţi dacă aţi merge mai des.

Astfel, decât să tot daţi banii pe închiriatul patinelor purtate de N oameni la rând, mai bine depuneţi efortul de a vă cumpăra o pereche de patine personale (preţul lor variază undeva între 80 şi 200 de lei, în funcţie de model. Categoric există şi mai scumpe, dar nu ne interesează).
Sper să ne vedem pe gheaţă, cât mai des posibil!

PS.: Să nu cumva să uităm de minunatul vin fiert de după.

Vine iarna, bine-mi pare!

Iată-ne ajunşi în prima şi minunata lună de iarnă: decembrie.

Este adorabilă datorită câtorva "chestiuţe", precum: zăpada, gheaţa, patinele, săniile, brazii, cadourile, colindele ş.a.m.d. Îmi pare rău, cele "câteva" lucruri s-au dovedit a fi mult mai multe. Toate acestea sunt, însă, doar motive ca să iubim iarna. Să uităm de frigul de afară savurând un ceai fierbinte şi un vin fiert împreună cu prietenii dragi; să cântăm, să uităm şi să iertăm!

Astăzi, 1 decembrie 2011, Ziua Naţională a României, centrul Clujului a fost pur şi simplu "asaltat" de un număr foarte mare de oameni. Evenimentele zilei au început încă de la ora 09.30, cu Slujba religioasă – Te Deum la Catedrala Mitropolitană Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului. După orele amiezii, auzul cetăţenilor a fost încântat de trei concerte. Astfel, au urcat pe scenă interpreţi ai muzicii populare, precum Veta Biriş, Gheorghe Zamfir şi Dumitru Fărcaş, aceştia fiind urmaţi apoi de Magda Puskas, Ioan Onişor, Emeric Imre şi Răzvan Krivach, într-un scurt recital de muzică folk. Seria concertelor a fost întregită de formaţia Sistem, care a urcat pe scenă la ora 19.00. Începând cu ora 19.45 a început retragerea cu torţe până în Piaţa Avram Iancu, unde la ora 20.00 cerul a fost colorat de tradiţionalul foc de artificii.

Poezie-n ceainărie

Într-o seară de iarnă,

Cu doar o ţigară,

Aştept să vină,

Aştept să apară.

Nu m-aş fi gândit vreodată

C-am s-ajung, tocmai o dată,

Să scriu o poezie,

Într-o ceainărie.

A sosit.

Caietu-n geantă l-am proptit;

Ceaiul l-am comandat,

Iar deodată... timpul a zburat.

Modernizare

Ei şi pentru că timpul trece, oamenii şi tehnologia se modernizează, m-am gândit să nu fiu tocmai eu cea care rămân în urmă. Aşadar, iată-mă şi pe mine cu pagină pe facebook pentru blog-ul meu.
Nu-mi doresc să scriu des, mult şi prost. Îmi place să scriu atunci când simt nevoia, cât e potrivit şi bine. Asta explică oarecum lunile pline de pauze între postările mele.


Câteva detalii legate de statutul meu actual: Din 3 octombrie 2011 sunt, oficial, studentă a Universităţii Babeş Bolyai, Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, specializarea Jurnalism.
Am nişte colegi foarte simpatici şi, într-un timp foarte scurt, cu toţii am devenit o nouă mică familie.

Unicitate

Dezamagire? Nu exista..

Te simţi uneori pierdut? Lipsit de speranţă? Ai ajuns unde trebuia! Poate sună ca o reclamă de teleshopping, dar n-am să te pun să cumperi nimic. Îţi propun doar să citeşti şi următoarele rânduri.

Ştiu că deja pare un clişeu, dar nu te lăsa niciodată doborât de unele eşecuri. Victoriile care vor urma, vor fi mai dulci, mai încântătoare, mai puternice. Dacă acestea nu vin în 5 minute, 5 ore sau 5 luni, nu te descuraja: va veni şi rândul lor, dar mai ales al tău!

Unele drumuri sunt cu gropi, altele sunt abrupte, dar cu toţii ştim că există şi drumuri drepte, nu-i aşa? Ei şi dacă stăm să ne gândim, cred că cele mai multe sunt drepte. Cam aşa este şi în viaţă. Problema pe care o întâmpinăm cel mai des este aceea că mai mereu ne lăsăm copleşiţi de neşansă şi astfel vedem doar jumătatea goală a paharului, în loc să o vedem pe cea plină. Aceste drumuri, mai scurte sau mai lungi, toate au în capăt un singur lucru: destinaţia dorită.
Într-o altă postare mai veche, spuneam că şi timpul are un rol foarte important la acest capitol: timpul decide totul; timpul este cel care te poate aduce în acelaşi punct din care ai plecat de un infinit de ori, până când tu ai să găseşti calea corectă pe care trebuie să mergi; timpul le rezolvă pe toate. Tu trebuie doar să stai, să aştepţi finalul, întocmai ca un spectator.
Bineînteles, asta în anumite cazuri, pentru că în altele (adică în majoritatea) este indicat să lupţi pentru ceea ce doreşti, cu toate forţele pământene sau nu.
Dacă poţi face câte ceva în anumite privinţe, fă-o, nu sta!! Există, însă, momente în care parcă ai mâinile legate, memoria ştearsă, nu te poţi mişca, nu poţi gândi limpede. Atunci trebuie să îţi aduni forţele din adâncul sufletului tău şi să te foloseşti de acelea, altfel rişti să cazi într-un "abis", numit de unii oameni depresie, fie că vrei, fie că nu.
În ultimul rând, abordez capitolul "prieteni". Da, ai auzit de acest cuvânt. Nu eşti niciodată singur. Cât timp există persoane care ştiu să te asculte atunci când ai nevoie, care ştiu când anume trebuie să vorbească şi când să tacă, eşti asigurat. De ce? Pentru că acele persoane vor şti oricând în ce fel să te ajute. Nu te izola, apelează la ei. Nu eşti egoist dacă le ceri ajutorul mereu, eşti doar un om care nu găseşte întotdeauna răspunsul corect la încercările la care îl supune viaţa. Nu eşti nici primul, nici ultimul. Să nu uit să-ţi mai spun doar atât: cum stau prietenii la dispoziţia ta, aşa să stai şi tu la dispoziţia lor. În caz contrar, într-o bună zi, poate se vor sătura să ajute şi să fie ignoraţi când au nevoie, la rândul lor, de ajutor din partea ta.

Sper să te ajute ale mele păreri prieteneşti, în momentele grele. Succes!